E 15 ianuarie…
Astăzi, spiritul lui Eminescu coboară cu aceleaşi doruri printre noi. Ca orice român, evenimentul mă emoţionează şi mă răscoleşte, încât transcend dincolo de graniţa realului. Mă las purtată de visare, şi ajung într-un loc cu tei înfloriţi, ale căror coroane sunt învăluite într-o lumină de aur. O dulce adiere risipeşte „praful de soare” ale înmiresmatelor flori de tei, învăluindu-mă, totodată, cu al lor balsam mângâietor.
Mă întreb ce mistere ascund gingaşele bucheţele de flori aurii în petale…
Să fie oare, romantica, înfiorata iubire a poetului pentru femeia adorată?!
Să fie veşnicia îndrăgostitului în florile sacre ale teiului?!
Să fie întruparea frumuseţii sublime a iubirii?!
Să fie…?!
E 15 ianuarie, dar în sufletul meu e vară, e sărbătoare cu parfum de tei, adus de Eminescu, ca dar în plină iarnă.
Să-l preţuim, nicicând să nu-l uităm pe Eminescu, poet român, nemuritor!
-->
Răspunsuri