A fost caracterizat de Traian T. Coşovei drept: „un spirit bacovian, profund şi întrebător, care are forţa de a-şi suprima tragismul prin ingenioase şi temerare incursiuni în poeziile post-moderniste.(…)
Eduard Zalle este un poet sensibil, romantic scrie cu penița sufletului.
S-a născut la 06 iulie 1961 în oraşul Giurgiu, unde tatăl său activa ca locotenent în marina militară fluvială, iar din 1963 acesta a fost mutat cu serviciul în Tulcea, urmat fiind de întreaga familie. Aici şi-a petrecut o parte a copilăriei, până la vârsta de 10 ani când, părinţii săi au divorţat, eveniment care l-a afectat profund. Împreună cu mama sa, bunica şi fratele mai mic, s-a mutat în Constanţa, unde locuieşte şi în prezent. A absolvit Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 1980, şi primul an al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, secţia Marină Civilă, facultatea de Navigaţie, nedorind să-şi termine studiile. Dar a urmat un curs de ofiţer radiotelegrafist (radiocomunicaţii marine) şi, în 1984, se angajează la compania de foraj marin „Petromar” din localitate. Gustul şi pasiunea pentru literatură le-a moştenit de la bunica sa din partea mamei, dar şi de la tatăl său, iar dragostea pentru muzică, de la mama sa care, în tinereţe, a studiat pianul. Primele încercari în poezie le-a făcut încă de la vârsta de șapte ani (fascinat de peisajele dobrogene), dar a început să scrie serios şi constant în liceu, după ce i-a descoperit pe marii scriitori români și străini. A publicat în revista liceului „Catarge la orizont”, la vremea aceea, condusă de profesoara de limba şi literatura română Lidia Ignat, care, împreună cu profesorul său de clasă, Dan Jugănaru, l-au încurajat în a scrie versuri. Este un nonconformist, pasionat înfocat al muzicii clasice, blues, jazz, folk, rock şi admirator declarat al mișcării ”Hippie”. La începutul anilor 2000 a colaborat cu formaţia rock „Infra” din Constanţa, pentru care a scris textele pieselor şi s-a ocupat şi de impresariatul acesteia. Are colaborări cu muzicieni precum: Maria Gheorghiu, Mariana Butnaru, Daniel Iancu, Walter Ghicolescu, Marius Matache, Cezar Petrovici și cu actorii Eusebiu Ștefănescu, Silviu Biriș.
Eduard Zalle este constănţean interesant, atât prin poezia sa, cât şi prin preocupările pe care le afişează şi prin felul său de a fi. Este de meserie radiotelegrafist. Un adept al poeziei clasice, perfect rimate, şi al muzicii folk, pentru care compune versuri sau care se pliază pe versurile sale.
Cei care l-au citit, oameni de litere sau de muzică, i-au fermecat şi i-au rămas alături la toate lansările.
O parte a poeziilor au devenit cântări puse pe muzică de Maria Gheorghiu, Daniel Iancu, Mariana Butnaru, Marius Matache şi Walter Ghicolescu şi imprimate apoi pe discul „Cântece de Iarmaroc”.
Eduard Zalle, este preşedintele cenaclului Astra Șagunistă şi student în ultimul an la Jurnalism Andrei Saguna din Constanta.
„Într-o lume care dispreţuieşte sentimentul, Eduard Zalle aduce muzicalitate, tonalitate şi tonus poetic, ritm şi autenticitate, referindu-se la un sentiment ce trebuie mereu retrăit, renăscut şi reinventat: dragostea! (…) Titlul volumului face o trimitere directă la celebrele sonete shakespeariene evocate în mod indirect, dar inspirat de poet: doamna brună este o proiecţie care întruchipează un model feminin, dar şi o oglindă în care autorul se reflectă în feminitate”, a scris Traian T. Coşovei, în prefaţa volumului.
Eusebiu Ștefănescu:
„Recomand cititorului acestor poeme să le rostească cu voce tare. Cuvântul care bate aerul pătrunde cald în sufletul celui care îl primeşte. Toate poemele lui Eduard Zalle sunt nişte mărturisiri, versificaţia le îmbracă pentru ca să poată ieşi în lume. Din acest punct de vedere Eduard Zalle e un poet special. Are vocaţia histrionului şi atunci este şi creatorul şi interpretul poemelor sale, cititorul parcă ascultă rostirea poetului şi o preia odată cu starea lirismului său, care se manifestă ca o adevărată confesiune de sine.
În aceste confesiuni se simte povara unor trăiri şi acumulări culturale sub forma rezonanţelor poetice care amintesc de Eminescu, Nichita, Blaga, dar mai ales de Bacovia.
Aceste trăiri şi acumulări topite organic în chinul dulce al inspiraţiei poetice fac din Eduard Zalle un poet original, de o candidă sinceritate. Eusebiu Ștefănescu.”
Eduard Zalle: Opera literară
A debutat literar în 1977 cu poezia „Moarte de toamnă” publicată în revista liceului, „Catarge la orizont”.
A debut editorial în 2009 la editura Eminescu, Bucureşti, cu volumul de versuri „Poezii din vremurile vechi (1977-1990)”.
I-au mai apărut poezii în revistele „Convorbiri literare”, „Literatorul” sau „Ecouri”. De asemenea, a publicat articole pe site-ul ”European Journalism Observatory”, unele dintre ele fiind traduse în limba engleză și germană.
Eduard Zalle: Volume publicate:
„Poezii din vremurile vechi (1977-1990)” – poezii, editura Eminescu, București, septembrie 2009;
„Cântec lui Merlin” – poezii, editura Eminescu, București, aprilie 2010;
„Doamna brună” – poezii, editura Semne, București, octombrie 2010;
„Sonetele iubirii” – sonete, editura Semne, București, mai 2011;
„Prietenia cuvintelor” – Antologie colectivă de poezie, proză, eseu și umor – editura Inforapart, Galați, decembrie 2011:
„Frământările înţeleptului vrăjitor” – sonete, editura Semne, București, noiembrie 2012;
„Cântece de iarmaroc” – album de poezie și muzică folk, Constanţa, noiembrie 2012;
„Hotelul Paradisului” – dramă în două acte, editura Semne, Bucureşti, decembrie 2013.
Alte activităţi literare:
Membru al cenaclului literar „Literatorul” din Bucureşti;
Coordonator al cenaclului literar „Dincolo de cuvinte” al liceului teoretic „Ovidius” din Constanţa;
Preşedinte al cenaclului literar „Astra Şagunistă” al Universităţii „Andrei Şaguna” din Constanţa;
Fost membru al cenaclului literar online „Noduri şi Semne” din Galaţi.
Din 2009 este inclus în enciclopedia personalităților „Who’s Who în România”.
Nebunul de Eduard Zalle
Mă plânge astăzi un nebun
Cu faţă lungă, ca de cal
Şi-mi râde ţeava unui tun
Zvârlind ghiulele de metal.
Aud cum plouă nesfârşit
De sus, din cerul ce s-a rupt,
O ploaie ca de plumb topit,
Semn că potopul a-nceput.
Tot număr pietrele pe drum
Din doi în doi, din zece-n zece
Şi-mi plânge iarăşi un nebun
Cu lacrimă de piatră rece.
Şi îmi rânjeşte tunul greu
Zvârlindu-şi bombele la mal,
Mă plânge astăzi şi mereu
Nebunul meu cu cap de cal.
Noapte de noapte încă plouă,
Potopul creşte ne-ncetat
Şi pietre mi-au rămas doar două
Din toate câte-am numărat.
Mă plânge astăzi şi mereu
Nebunul meu cel mai iubit
Şi mă desfide tunul greu,
Şi-aud cum plouă infinit.
Norocul tău
Norocul tău se-ascunde, precum ştii,
În sângele-mi ce curge clocotit,
În firul crud de iarbă răsărit,
În stelele arzând pe boltă, mii.
Norocul tău e pasărea ce zboară
Eliberată de ipocrizie şi de teamă,
El este-ntâi de toate, mai cu seamă,
Culcuşul meu călduţ, seară de seară!
Norocul tău iţi este strălucirea
Din ochii-ţi negri, mari şi visători,
Privirea-ţi ce mă-ncarcă de fiori
Şi ce mă face să mă pierd cu firea.
Norocul tău, aş crede că sunt eu,
Iubirea ce mi-a dat-o Dumnezeu…
Eduard Zalle
Cheia
Ţi-am lăsat o cheie ieri, pe masă,
Cheia ce te-ajută să-mi descui
Sufletul ce mi-a fugit de-acasă,
Dar s-a prins la poartă, într-un cui.
Ţi-am lăsat o cheie ieri, de-argint,
O unealtă numai pentru tine.
Nu lua-n seamă vorbele ce mint;
Sufletul în cui… abia se ţine.
Cheia ce-am lăsat-o ieri, pe masă,
Sufletul te-ajută să-mi descui
Şi să mi-l întorci apoi, acasă,
Să mi-l smulgi din cuiul nimănui!
Eduard Zalle
Poveste cu flori
Ţi-am adus flori colorate
Să-ţi aduci aminte, poate,
De-o poveste, o-ntâmplare
Despre steaua căzătoare.
E-o poveste grea şi tristă,
Pune-ţi ochii în batistă,
Lacrimile să-ţi mai spele
De-ntuneric şi de rele.
Ţi-am adus bomboane dulci
Ca aminte să-ţi aduci
Despre steaua ce-a căzut
Şi condeiul meu l-a rupt.
Ţi-am adus şi-un ciob de lună
Îmbufnată şi păgână,
Martor surd şi orb, şi mut
Al poveştii de demult.
Ţi-am adus flori colorate
Cu petale-nmiresmate,
Proaspete, nemuritoare,
Pentru steaua căzătoare.
Nu te teme, n-am pierit!
Numai ce m-am primenit
Şi mă voi întoarce-apoi,
Să-ţi aduc şi flori mai noi…
Eduard Zalle
http://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2014/01/09/eduard-zalle/
-->
Răspunsuri