Alături de celelalte arte: arte plastice, muzică, sculptură, coregrafia etc, literatura reprezintă domeniul artistic unde se manifestă frumosul. Estetica literaturii este un domeniu al filozofiei, are ca scop analiza frumosului. Îşi are originea din termenul grecesc aisheton care înseamnă ceva capabil de a fi perceput prin intermediul simţurilor. În filozofie a fost introdus de A.G. Baumgarten în 1750 în lucrarea Aesthetica. Baumgarten distinge între cunoaşterea senzorială şi cunoaşterea pură ( a gândirii) prin contrastul esteticii şi a logicii prima urmăreşte frumosul iar a doua adevărul.
Opera de artă şi opera literară au fost definite de esteticieni literari ca o aşezare sufletească. Scriitorul devine prizonierul propriilor aspiraţii, visuri, năzuinţe pe care le exprimă prin scris.
Cele mai aprofundate dintre primii teoreticieni a fost Immanuel Kant spre sfârşitul secolului XV|||-lea. Kant este considerat un formalist în teoria artei. Teoria lui Kant de frumuseţe pură a avut patru aspecte: libertatea de concepte, obiectivitatea sa, dezinteresul a spectatorului, şi obiectivitatatea ei. “Frumuseţea este un simbol de moralitate” şi “Exercitarea naturii este semnul unui suflet bun” sunt cuvinte- cheie ale Kant. Exercitarea în comun a unui apus de soare sau o plajă arată că există armonie între noi toţi şi în lume. Kant a luat de la teoreticienii din secolul al XV|||-leaînainte de el cum ar fi: filozoful moral, Lord Shaftesbury, sociologul francez Pierre Bourdieu. Într-o operă literară, scriitorul comunică viziunea sa despre lume, să exprime ineditul, excepţionalul.
În tezele unei filozofii a operei, Tudor Vianu definea opera de artă astfel: ” Opera este produsul finalist, înzestrat cu valoare, al unui agent moral, care folosind un material şi integrând o multiplicitate, introduce în realitate un obiect calitativ nou. Acesta este original şi simbolic în cazul operelor de ştiinţă şi imutabil, original şi ilimitat simbolic în cazul operelor de artă. Estetica lui Vianu se numeşte structura artistică. Prin aria de preocupări ( literatura, arta, estetica, filozofie, stilistică, sociologie, comparatism) prin intermediul cultural pe care l-a traversat (1916- 1964), Tudor Vianu a reprezentat în cultura românească un spirit sintetic, de înaltă clasă situat alături de Maiorescu, Lovinescu, Ibrăileanu şi Călinescu prin studiile dedicate literaturii universale, literaturii comparate şi literaturii române în sistemul estetic şi artistic.
Tudor Vianu a studiat toate marile epoci şi personalităţi ale literaturii. A debutat cu volumul Dualismul artei (1925) urmat de Fragmente moderne în 1926 Marca timpului, culegere de articole din Mişcarea literară, Tudor Vianu publică în 1930 Poezia lui Eminescu care îl consacră, alături de capodopera sa Estetica ( vol 1-1934, vol2-1936), drept esteticianul generaţiei sale. Pentru Tudor Vianu, obiectul esteticii este constituit de frumosul artistic, înţeles ca valoare estetică. Tudor Vianu dezvăluie procesul creaţiei operei de artă, emoţia estetică frumosul artistic trecând printr-un proces de stări afective şi intelectuale “emoţia estetică se prezintă în strânse relaţii cu alte elemente comune şi arta se prinde prin numeroase fire de ţesătura vieţii obişnuite”. Vianu a aspirat permanent spre sinteză. Articulează ideea artei ca produs rafinat al muncii şi ca ” forma ei cea mai perfectă” despre opera succint în capitolul Artă, tehnică şi natură din Estetica concepţie a studiului din 1937- Metodă şi obiect şi definitivată în 1947 în tezele unei filozofii a operei.
Lenuş Lungu
Referinţe şi lecturi suplimentare vă recomand:
Arnheim R1954. Arta şi percepţia vizuală ( University of California Press.
Beardsley, MC 1958, Estetica, Harcourt Brace, New York.
Kant I 1964, Critica de judecată, trans Meredih Oxford
Tolstoi 1960. Ce este arta? Bobbs- Merill, Indianapolis
Tudor Vianu – Estetica ( vol1-1934- vol2-1936)
http://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2014/05/13/estetica-literaturii-prima-parte/
-->
Răspunsuri