„De la cenzura ca formă de libertate, la libertatea ca formă de cenzură”… prin acest titlu de conferinţă a făcut Ana Blandiana pe toată lumea curioasă de discursul ei şi de mărturiile pe care avea să le spună.
Cea mai cunoscută poetă încă în viaţă din România, Ana Blandiana, a fost invitată la deschiderea celei de-a zecea ediţii a Simpozionului Naţional de Jurnalism de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, care avea ca subiect „Cenzura în România – ieri şi azi”, în cadrul căreia aceasta a ţinut un discurs, a făcut dezvăluiri din viaţa sa, a vorbit despre cum a fost cenzurată de trei ori în perioada ceauşistă, iar apoi a avut loc lansarea a două cărţi.
Ana Blandiana s-a dus la pupitru şi, cu un tremur în glas, a început să povestească despre ce a însemnat şi continuă să însemne cenzura: „Cenzura e ca o ceață care se strânge în jurul tău și, în cazurile cele mai grave, îngheață și te sufocă”.
Poeta, cu glasul ei blând, îşi retrăia fiecare amintire pe care o povestea şi emoţiile o năpădeau în orice moment. Prima dată, Ana Blandiana a fost cenzurată la numai 16 ani. Avea două publicări, dar, din cauză că tatăl ei, era închis, ea a fost interzisă pentru 4 ani, timp în care nu a putut nici să intre la facultate. În schimb, nimeni nu şi-a dat seama că au făcut-o cunoscută tocmai prin faptul că au interzis-o.
Cenzura, care la început a fost de forma ideatică, s-a transformat într-una economică, iar astfel, o carte care avea 300 de pagini în limba română, în clipa în care s-a tradus în limba germană s-a transformat în 520 de pagini; şi, pe motiv ca editura nu poate scoate profit pe o carte cu mai mult de 300 de pagini, a fost pur şi simplu „tăiată ca un salam”.
Cu toate că a fost cenzurată de trei ori în perioada ceauşistă pe motive absurde, după 1989, Ana Blandiana a realizat că importanţa cuvântului a scăzut, deoarece poţi să spui orice, oricând, oricui, eşti aflat şi comentat, nu ai nevoie de subtilităţi. „Acum poţi scrie romane şi tot nu eşti ascultat”.
După tot acest discurs care a tăiat ascultătorilor răsuflarea, a urmat lansarea celor două cărţi: Cele patru anotimpuri/Proiecte din trecut, o carte reaparută acum la Biblioteca pentru toţi şi Patria mea A4, de la editura Humanitas.
Cele patru anotimpuri, prezentată de prietenul din adolescenţă al autoarei, Ion Pop, a apărut în 1977 şi este o carte de proză fantastică. Cu toate că au trecut 30 de ani de la lansarea ei, Ion Pop susţine că este o carte cu putere care pare foarte actuală, însă, pe timp de dictatură, poate fi şocantă. Este şocantă prin ieşirea din realitate, prin faptul că normalul domină foarte mult timp, iar trecerea se produce brusc. „Are o marcă afectivă puternică, dar apoi trece la planul poetic, fantastic, legat foarte tare de lumea lăuntrică”, a mai adăugat acesta.
Irina Petraş, şefa Uniunii Scriitorilor din Cluj, cum îi spunea Ana Blandiana, a prezentat cartea nou apărută, Patria mea A4, însă a început cu o nostalgie legată de cele spuse înainte de autoare. „Lumea are zeci de mii de nuanţe de gri. Ce se întâmplă între oameni se poate numi miracol, se poate numi simplu, viaţă, dar se poate numi şi… cenzură.”
„Libertatea cuvântului a început să scadă însemnătatea cuvântului”, a susţinut şi Irina Petraş. În clipa în care s-a dat dreptul de a spune orice, de a susţine orice, cuvântul a renunţat la mister, la ambiguitate, la subtilitate, la umbre… „Umbrele erau o zonă obscură pe care nu o putea vedea puterea, era zona dintre cititor şi scriitor. Acum suntem liberi, nimic nu mai trebuie cântărit înainte de a fi aruncat pe piaţă, se pot spune lucruri neadevărate, murdare şi infecte, în timp ce toată lumea înjură, nu mai poţi atrage atenţia lumii. Cuvintele au devenit prostituate.”
 |
 |
Revenind la cartea autoarei, Irina Petraş explică întoarcerea Anei la poezia patriotică, explică faptul că apartenenţa la un loc nu ţi-o alegi, că e un loc psihic şi moral, nu unul geografic, iar dacă ţi-o asumi gândind-o, nu este o ruşine. La fel cum şi-a asumat-o şi Ana Blandiana, cu toate obstacolele întâlnite.
Irina Petraş o consideră pe Blandiana o poetă de profunzime şi simplitate care nu uita să surâdă niciodată, care poate să vorbească de nelinişte cu o „seninătate molipsitoare”, care meditează prin poezie, care încearcă să devină prin poemele sale şi asta o face „mare”: „… eu continui să înaintez/ Pe nisipul umezit de moarte,/ Vie şi mândră/ Că pot împinge hotarul,/ Sau poate trecându-l puţin,/ Fără să ştiu.”
După încheierea acestei sesiuni, cu toate că era deja târziu, lumea i-a cerut să citească o poezie şi încă o poezie… apoi, toţi s-au adunat în faţa Anei Blandiana, să facă poze, să primească autografe, iar autoarea, cu multă răbdare, a avut un surâs şi o dedicaţie pentru fiecare.
Alice Mogojan
http://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2013/09/07/insemnatatea-...
-->
Răspunsuri
Din pacate, nici azi n-am scapat de cenzura... Este adevarat, e disimulata sub eufemismul "cenzura economica". Numai ca sunt cazuri cand si cu banii jos, tot nu esti publicat.
Apoi sistemul este asa fel organizat, ca te blocheaza automat daca nu le convine cine sau ce scrie: dai comanda la editura, iti tipareste cartea pe bani grei si apoi ramii cu ea in brate, caci nu ti-o vinde nimeni. Aici e vorba si de boicot economic, impotriva scriitorilor care nu convin. Mai mult decat simpla cenzura. Se doreste ca indezirabilii sa nu fie independenti economic, sa nu aiba acces la fonduri, sa nu fie cunoscuti de publicul larg, pentru a nu deveni stinjenitori la un moment sau altul. (Sau permanent.)
Formula e-book e buna, caci e foarte ieftina. Si da acces tuturor la ISBN. Dar adresa e foarte bine ascunsa... Cine poate sa viziteze toate cartile scrise sub aceasta forma? Exista o lista de autori/lucrari publicate sub format e-book? Bibliotecile mari, din tara, au macar lista lucrarilor si tematica? Nici macar pe Internet nu exista asa ceva. Deci...
Pe scurt, mediul scriitoricesc este tinut "din scurt" de "vigilenti", care impiedica fie libera exprimare, fie traiul decent al scriitorilor de pe urma muncii lor. In schimb, persoanele agreate de sistem sunt promovate maladiv. (Destule figuri de trista amintire care traiesc bine merci din... scris?!!!)
Comercializarea cartilor trebuie privita mai atent. Si reorganizata. (Daca se publica pe banii autorului, librariile ar trebui sa fie obligate sa desfaca un numar limitat, ca sondaj. Daca au succes comercial sa se incheie contracte normale, daca nu, sa se renunte la carte. Minim 3 firme care se ocupa de comercializare sa preia esantioanele de la edituri. In felul asta editia princeps va fi doar pentru Bibliotaca Academiei, BCS si Biblioteca judeteana -din judetul unde e editura si judetul unde locuieste autorul- si alte obligatii externe, la care se adauga drepturile de autor in volume si seria pilot pentru cele trei librarii. 50-100 carti ar fi suficiente. Ceea ce ar usura sarcina financiara a autorilor pentru editia test. Acest tip de organizare ar pune lucrurile in miscare si ar garanta drepturile autorilor. Debutanti sau nu... Si ar veni si in ajutorul editurilor/librariilor.)
Cine sa se ocupe de asa ceva?
Respect, doamnei Blandiana! (Si sotului: "ogarul cenusiu" ramine o carte de referinta in literatura romana.) Felicitari organizatorilor!
Mulţumesc frumos dl Munteanu Mircea pentru semnul de lectură.