Luciri de reverie – Lia Ruse

Ascult în vremea asta doar tãcerea
Respirã înserarea prea liniºtit, egal
Se-aude ora curgând în adierea
Aerului ce se-mbracã-ntr-un albastru pal.

Viclean mãreºte visul distanþa ºi-o reduce,
Apar frânturi de viaþã ºi iarãºi se ascund
E moale seara! ªi… nostalgia dulce
Se lumineazã în vârtejul în care mã afund.

Dezvelind clipa sãritã-atunci din ornic
Cum se perindã imagini ce s-au dus!
Cãci gândul scormone, mereu, atât de dornic
S-aducã umbra din trecutul ce-a apus:

O umbrã cam brunetã de atâta varã,
De-atâta dragoste era uºor uimitã
ªi, în parfum de chiparos ºi tãmâioarã,
Candoarea-i fu cu zâmbete acoperitã…

Seara peste vise lasã, aºteptat ecou
Mã simt lângã umbra radiind luminã
Din luminã se desprinde un miracol nou
(E-un fel de bucurie cu plângere divinã).

Lia Ruse

http://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2013/09/03/luciri-de-reverie-lia-ruse/

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –
-->