Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, politician și prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920.
Se cunoaşte prea bine ideea lui G. Călinescu, afirmată în “Istoria Literaturii române…”: “după Eminescu şi Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulţimii, poet naţional totdeodată şi pur ca şi Eminescu”.
O.Goga a ap[rut atunci când țara avea nevoie de un astfel de poet. Versurile sale mobilizatoare au făcut să renască în conștiința locuitorilor Ardealului ocupat și dezlipit de la locurile lui firești, sentimentul întregirii neamului și a făcut să vibreze nădejdea unor zile de libertate.
“Poeziile d-lui Octavian Goga au avut darul să deștepte o deosebită luare-aminte a publicului român.[…] Numeam mai sus „excepționale” împrejurările în cari patriotismul a devenit unul din izvoarele poeziei d-lui Goga și-l inspiră în modul cel mai firesc. Dovada sta în aducerea și descrierea unor figuri obișnuite din viața poporului, cari însă câștigă deodată — pe lângă valoarea și menirea lor normală — o însemnătate, am putea zice o iluminare și strălucire extraordinară, ce nu se poate explica decât din aprinderea luptei întru apărarea patrimoniului național. Românul din regatul maghiar vede în preotul său nu numai un propovăduitor al religiei, ci mai ales un apostol al naționalității ; în învățătorul și în învățătoarea sa („sfielnica, bălaia dascăliță”) pe strejari cari îi păstrează. comoara limbei și a istoriei românești ca o armă de apărare” – Poeziile lui Octavian Goga de Titu Maiorescu
LA GROAPA LUI LAIE
“Am venit să-ţi spun o vorbă
Azi, când pleci în ţări mai bune,
Niculaie, Laie Chioru,
Cântăreţ din patru strune;
Du-l cu tine meşteşugul
Care ne-ntărea soboru:
Meştere a nouă sate,
Lăutare, Laie Chioru!” (volumul „Poezii”, 1905)
“Tu vrei să lupți și nu vrei să înțelegi că ești un visător, tu vrei să biruiești și nu-ți dai seama că nu-i același lucru să-ncaleci un Ducipal sau să cavalcadezi pe un Pegas.” Lui Octavian Goga de Dimitrie Anghel
NOI
“La noi sunt codri verzi de brad
Și câmpuri de mătasă;
La noi atâția fluturi sunt,
Și-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte țări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece și flori
Și lacrimi multe, multe…” (volumul „Poezii”, 1905)
“Era țăran fără îndoială, dar un țăran de o rasă așa de bătrână și neprimenită, încât avea fineți de aristocrat.(…) Făptura lui respira finețea aulica fără nicio umbra de snobism și vorbirea lui era țărănească și curtenească, precum e a Domnilor din hrisoave. De aici, din aceste locuri străvechi ale Ardealului, au ieșit regi pentru coroana ungureasca și probabil că în starea de țărănie de acum sunt amestecate nobilități dispărute.” “Istorie literaturii române…” de George Călinescu.
Poetul își doarme somnul de veci la Ciucea (între Cluj și Oradea), într-un cavou al cărui interior a fost lucrat de soția lui, Veturia Goga și care se află în curtea castelului.
CÂNTECELE MELE
Eu vă chem din visuri,
Vă cobor din stele,
Vă alint în taină,
Cântecele mele –
Ca-ntr-un cuib, v-adorm în suflet, cântecele mele!
Marian Dragomir
-->
Răspunsuri
Vă mulţumesc frumos dl Muntean pentru aceste minunate videoclipuri