Poetul anonim

Sunt poetul anonim!...
Ce mult aş vrea, din vorbe mari,
în poezie, să învăţ să Te descriu.
Aş vrea, cea mai frumoasă poezie
să-Ţi compun!
Cât de frumos eşti
Dragul meu,
şi cât de bun!

Dar zborul meu
nu poate trece
dincolo de noapte…
să auzi a mele şoapte...
Şi cuvintele-mi lipsesc.
Nu ştiu să-Ţi scriu…
cât de mult Te iubesc!

Sunt numai o bucăţică de lut
călită prin dureri,
prin ceaţa densă de pe drumul
început mai ieri,
şi până unde se termină,
paşii mei, la masa de tăceri.

La fiecare trecere ascult
cum clipele dor…
Şi pentru Tine, Iubitul meu,
am învăţat de multe ori să mor !

Sufletul poetului, nimeni nu-l ştie!
Cuvintele nu-l pot descrie.
Numai când. poetul plânge...
din lacrimile amare, prinse în palme,
se naşte o poezie...
Atunci, sărman poet, a lui întristare,
se transformă în necuprinsă bucurie!

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • La fiecare trecere ascult
    cum clipele dor…
    Şi pentru Tine, Iubitul meu,
    am învăţat de multe ori să mor !

    Frumoase versuri,felicitări  Elisabeta !

    • Multumesc, Draga Prietene! Binecuvantari, Doamne ajuta!

  • 1939461996?profile=original

Acest răspuns a fost șters.
-->