Rodica Cernea
S-a născut la 11 august 1953. Este absolventă a Facultăţii de Mecanică, secţia Construcţii Nave Galaţi – inginer, și lector la Centrul de instruire Damen Shipyard din Galați.
Este secretar general de redacție și redactor principal tehnoredactare la revista de cultură universală ”Sfera Ionică”. Deasemenea, redactor principal tehnoredactare la revista de cultură universală ”Regatul Cuvântului”.
Activitate literară:
- antologie de poezie română de azi – Dr. Artur Silvestri;
- debut – volumul colectiv Universul Prieteniei “Toamna” – Iași 2008;
- volumul de versuri “Ferestre în timp” – Galați 2009;
- antologia de versuri “Arta de a fi” – Galati 2010;
- volumul de versuri “O pleoapă pestelumea mea” – Târgovoşte 2011;
- antologie de literatură pentru copii “Cartea mea de ghicitori” vol. I şi II – Adjud 2012;
- antologia de versuri “Poeme haihui” – Târgovoşte 2012; Cluj-Napoca 2012;
- volumul de versuri “Chemarea timpului” – Roman 2013;
- în lucru “Promisiunea” – proza;
Este membră a mai multor cenacluri literare şi colaborator la diverse reviste din ţară dar şi de peste hotare:
- membru al cenaclului literar “Poesis Moldaviae” – Vaslui;
- membru al cenaclului literar “DIROBENELU” – Benelux;
- conducător al cenaclului ”Ferestre în timp” – Galaţi;
- colaborator la revista “Ecouri literare” – Vaslui;
- colaborator la revista “Belgianul” – Belgia;
- colaborator la revista “Sfera eonină”, revistă editată sub egida Ligii Scriitorilor Români;
- colaborator la revista “Regatul cuvântului”, revistă editată sub egida Ligii Scriitorilor Români;
- colaborator la revista “Nomen Artis” Bucureşti.
Domnul Constantin P.Popescu scrie la un moment dat despre Rodica Cernea că ”nu-și coboară pleoapa peste o lume interioară, ci se ridică spre cititor, dezvăluind o sumă de sentimente şi stări omeneşti exprimate poetic: Iubesc lumina, marea, munţii,/şi-n vârf vreau să ajung,/iubesc şi oamenii,/doar lor le cânt cuvânt!//Gândurile-mi aripi să vă fie/şi, de veţi coborî,/să vă scăldaţi doar… în poezie!/ (pag.4 din volumul O pleoapă pesta lumea mea, Cititorilor mei). Urmează un strigăt de revoltă asupra stării lumii actuale şi a românilor, un îndemn la preţuirea nemuritorului şi nepreţuitului adevăr în momente când minciuna tinde să devină un mod de viaţă: Jefuitori de ţară e tagma voastră slută,/putere nu mai are pe sfânt ca să-l corupă./Trezitu-s-a românul, sătul e de minciună,/e timpul ca puterea minciunii să apună!/ (pag. 6, Adevăr sau eroare?).”
Tot el spune despre Rodicăi Cernea că este ”un glas ce se exprimă cu dezinvoltură în stilul clasic al poeziei cu rimă, preţuit din ce în ce mai puțin în vremurile recente”.
Poezii
Să fiu poet
Lumina se cerne prin unde de apă
în picuri grele de ploi şi prin noi,
zălog de uitare durerea tot sapă
şi-un mugur de viaţă naştem din ploi!
Străpunge uitarea în ziua ce piere,
deschide-o uşă gândului bun,
prin ploaie alerg cu mine de mână
sub grindină şi tunet nebun!
Cu glasul dogit acoperă-mi vântul
şi-n palma ta aş vrea să tot stau,
când luna îmi răpeşte cuvântul
muzei, o poezie în dar eu îi dau!
Mă-nveţi să ard pe altare de vise
şi roua de pe flori să o beau,
dar mă strecor în vise neânvinse
şi-o flacără din soare pot să iau!
Cu secerea lunii cea nouă,
voi secera-nserările şi lumea ta
şi-n snopi de vise cu mâinile-amândouă,
voi aduna tăcerea, de pe glia mea!
Tristeţea lumii e atât de mare
încât, o uşa să-i deschid aş vrea,
în oaza mea, eu îi arăt cărare
dar, fericirea fuge, nu vrea să stea!
Să fiu poet, în nesperate cânturi
mă spulber şi-s mereu flămând,
de flacăra iubirii şi de gânduri
mă reculeg apoi, în tristu-mi cânt!
Învăţ a iubi
Asemeni algelor în mările sudice,
dorul meu pluteşte-n noapte.
Are el oare putere să străbată iluzia
şi să înveţe a iubi?
Pas temător se adună-ntr-o stea,
curgând în lumina blândă a-nserării!
Între un fir de nisip şi un val,
iubirea mea e străină de orice poveste!
Ea nu judecă ci iubeşte,
iubire nebună-nsetată de zori,
de cuvinte, de muguri ori ploi!
Memoria nu uită forma trupului tău,
o modelează-n tăcerile strivite,
încolăcindu-se pe coapsa amforă
care mai păstrează sămânţa de om!
Zi de zi trupul meu învaţă a iubi,
învaţă mânia, izbânda, sărutul,
învaţă să culeagă nu mărul păcat,
ci lava iubire a vulcanului pământ!
În vocea mea ce pipăie depărtările lumii,
veşnicia îşi găseşte potecă
şi mă străbate, eu, drumul neumblat!
Eugenia Enescu
http://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2013/06/18/rodica-cernea/
-->
Răspunsuri
Frumoasă carte de vizită ! Felicitări autoarei postării şi poetei !