Alexandru O. Teodoreanu Fratele scriitorului Ionel Teodoreanu, prozatorul, eseistul şi poetul Alexandru O. Teodoreanu, este cunoscut pentru romanul său „Hronicul măscăriciului Vălătuc“, un tablou de moravuri scris în cheie umoristică, populat de o serie de personaje colorate caracterizate prin intermediul farsei. Cartea a primit cronici preponderent favorabile în presa vremii atunci când a fost publicată, în 1928, criticul George Călinescu comparând-o cu opera lui Rabelais – „Gargantua şi Pantagruel“.
Născut în 1894 în Dorohoi, Alexandru O. Teodoreanu a studiat la Iaşi plecând să lupte pe front în timpul Primului Război Mondial înainte de a‑şi lua licenţa în Drept, în 1920. Începuse însă să colaboreze cu diferite publicaţii literare din toată ţara, printre care şi „Adevărul literar şi artistic", „Bilete de papagal", „Revista Fundaţiilor Regale" sau „Gazeta literară". Volumul de debut, „Hronicul măscăriciului Vălătuc", a fost recompensat cu premiul Academiei Române. Acestuia i-au urmat două volume de epigrame - „Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai" şi „Vin şi apă", trei cărţi de proză - „Mici satisfacţii", „Un porc de câne" şi „Bercu Leibovici" şi două volume de publicistică intitulate „Tămâie şi otravă". A publicat de asemenea versuri, reunite în volumul „Caiet", apărut în 1938.
De asemenea, împreună cu Adrian Maniu, a scris basmul dramatizat „Rodia de aur", pus în scenă la Naţionalul bucureştean în anii 1929-1930.
Seria generoasă de epigrame pe care a scris-o i-a adus lui Alexandru O. Teodoreanu porecla „Păstorel", devenită pseudonim ocazional. Iată versurile în care autorul explică provenienţa acestui pseudonim: „Am păstorit în viaţă vinuri rare / De-aceea îmi şi zice Păstorel / Şi de la Grasa pân-la Otonel / Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare". Scriitorul a murit în 1964 la Bucureşti. Făcuse de asemenea parte, începând cu 1930, din conducerea Teatrului Naţional din Iaşi, alături de Mihail Sadoveanu şi Demostene Botez, şi lucrase în cadrul Editurii Fundaţiilor Regale, din anul 1934.
sursa:adevarul.ro
-->
Răspunsuri
A fost fiul generalului Ioan Odobescu,care s-a implicat in revolutia din 1848 din Tara Romaneasca.Dupa terminarea liceului Sf. Sava din Bucuresti isi formeaza o cultura clasica solida la Sorbona.In 1855 revine in tara si se dedica literaturii,arheologiei,artelor si invatamantului ( este ministru al Cultelor si Instructiunii in mai-oct 1863).
Biografie prezentata cronologic:
1834 Iunie 23 in casele parintesti de la Curtea-Veche, se naste, la Bucuresti, Alexandru I. Odobescu. 1844 Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului „Sf. Sava" din Bucuresti, reusind excelent la examen in fata lui Petrache Poenaru.
1850 Noiembrie Alexandru Odobescu pleaca la Paris pentru desavarsirea studiilor si devine elevul lui Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet.
1851 1 Martie 17 A. I. Odobescu prezinta, la Paris, in cadrul Cercului romanilor, conferinta Viitorul artelor in Romania. Mai in primul numar al revistei Junimea romana, ce apare la Paris, publica, nesemnat, articolul Muncitorul roman.
1852 Ianuarie Apare Calendarul popular.., editat de C.A. Rosetti si Win-terhalder, in paginile caruia va publica, fara semnatura, fragmentul istoric Fecioara din Orleans.
August 3 insotindu-1 pe tatal sau, pleaca, intr-un voiaj de o saptamana (pana la 12 august), la Londra.
1853 Decembrie 11—13 isi sustine examenul de studii obtinand mentiunea „assez bien".
1854 Octombrie 8 in drum spre tara, se opreste la Koln, apoi la Dresda, Praga, trece prin Pesta si, pe Dunare, cu vaporul ajunge la Giurgiu (11 octombrie), de unde se indreapta spre Bucuresti cu birja.
1855 Mai 28 Publica poezia Oda Romaniei, in paginile revistei Romania literara, ce aparea la Iasi.
1856 Ianuarie 6 Pleaca prin Craiova la Turnu Severin, insotit de maiorul Racovita.
1857 Ianuarie l Este numit la Secretariatul de stat, sef al biroului francez, avandu-l ca subordonat, printre altii, si pe Grigore Alexandrescu. Aprilie impreuna cu C. Cornescu face o excursie la Campulung, Pitesti, Curtea-de-Arges.
August 11 Moare loan Odobescu.
Octombrie in revista Romanul publica in foileton nuvela istorica Mihnea-Voda cel Rau.
1858 August 14 Alexandru Odobescu se casatoreste cu Alexandra (Sasa) Prejbeanu, fiica naturala a lui Kiseleff, nepoata, in linie materna, a printilor rusi Bagration. Dupa cateva zile, pleaca in voiaj de nunta pe un traseu ce atinge Dresda, Berlin, Paris.
1859 Februarie 21 Este numit procuror la sectia a Il-a a Curtii de Apel. Junie 10 in aceeasi functie, trece la sectia I-a.
1860 Martie incepe publicarea nuvelei istorice Doamna Chiajna in Revista Carpatilor, condusa de poetul G. Sion.
Mai 25 Este numit membru al Comisiei documentare. Septembrie 22 Din insarcinarea lui V Boerescu, ministrul cultelor si instructiunii publice, formeaza, impreuna cu A.T. Laurian, I. Maiorescu, I. Brateanu, R Cernatescu, Florian Aaron si I. Eliade o Comisie de adunare a materialelor pentru formarea unei istorii nationale. Comisia il va avea ca presedinte pe A.T. Laurian, iar ca secretar pe G. Sion.
1861 Aprilie Editeaza Revista romana, impreuna cu G. Cretzianu, D. Be-rindey si P latropol.
1862 Februarie l Este numit de catre Alex. loan Cuza in functia de director in Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice pentru departamentul Valahiei.
Apare Cateva ore la Snagov — un „fals jurnal de calatorie". Iulie 16, 17 si 18 Participa la Brasov la sesiunea „Astrei". Septembrie in paginile Revistei romane, incepe publicarea romanului lui Nicolae Filimon Ciocoii vechi si noi.
1863 Mai 26 Este numit ad-interim Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, in urma demisiei lui Cristian Teii.
Iulie 31 Este semnat decretul de numire in functia de Ministru al Departamentului Cultelor si Instructiunii Publice. August 17 in urma demisionarii lui loan Ghica din postul de ministru al „treburilor straine", Al. Odobescu este desemnat ad-interim pe acest post, pe care il va ocupa pana la 7 septembrie. Octombrie 12 Neimpartasind punctul de vedere al guvernului privind secularizarea averilor manastiresti pe care el le vedea destinate unor opere sociale si culturale, Al. Odobescu demisioneaza din functia de Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice.
1865 Iulie 26 in familia scriitorului Al. Odobescu se naste o fetita, careia i se da numele Ioana.
1867 Mai insotit de fiica si sotia sa, pleaca la Paris pentru a definitiva pavilionul romanesc din cadrul Expozitiei universale. El duce cu sine Tezaurul de la Pietroasa, in drum trece prin Viena si Munchen.
1869 August impreuna cu V A. Urechea, pleaca la Copenhaga unde participa la Congresul international de antropologie si arheologie preistorica.
1870 Aprilie Viziteaza Grecia, impreuna cu prietenul sau C. Cornescu. Dupa o sedere la Constantinopol se indreapta spre Athos. Septembrie l O Este ales membru al Societatii Academice Romane, la propunerea lui Al. Papiu-Ilarian.
Octombrie l Fiind in Elvetia cu Sasa, hotaraste sa plece singur in Italia. Dupa ce traverseaza lacul Leman se inscrie pe itinerariul: St.- Maurice, Baveno, Milano, Monza, Bologna, Ravenna, Florenta, Roma, Livorno, Pisa, Venetia, pentru ca, la 26 octombrie, sa ajunga la Viena, de unde cu vaporul se va intoarce acasa.
1871 Iulie Initiaza publicarea unor cercetari asupra asezamintelor antice din Romania, incepe cu Notite despre localitatile insemnate prin ramasite antice in districtul Dorohoi, tiparita mai intai in Monitorul oficial, apoi preluata de Trompeta Carpatilor si Romanul Septembrie La propunerea sa, sunt alesi membrii onorifici ai Societatii Academice urmatorii carturari straini: Emil Egger (Franta), G. Capellini (Italia), E. Desjardins (Franta), Alexis Uvarov (Rusia), W. Frohner, Ferdinand de Lasteyrie, Charles de Linas, Fr. Bock si A. Ubicini (Franta).
1872 Mai 15 in revista Columna lui Troian, condusa de B.E Hasdeu, incepe publicarea unei ample bibliografii a scrierilor relative la Dacia.
1873 Februarie 15 Publica in revista Columna lui Traian pamfletul Fumuri arheologice scornite din lulele preistorice, comentand ironic unele pretinse descoperiri ale lui Cezar Bolliac.
Decembrie 9 Devine membru-corespondent al Institutului Arheologic din Roma. I se inmaneaza diploma semnata de savantii Lepsius si Mommsen.
1874 Preia conducerea Teatrului National din Bucuresti.
Aprilie Face parte, impreuna cu D.A. Sturdza, M. Kogalniceanu, Th. Rosetti si loan Slavici, din Comisia pentru publicarea documentelor Hurmuzachi.
Iunie Apare una dintre cele mai importante lucrari ale sale: Pseudo-cynegeticos.
August 2 impreuna cu I.C. Massim, G. Sion si I. Caragiani este numit in Comisia pentru examinarea traducerilor din autorii elini. Octombrie Ministrul Instructiunii, Titu Maiorescu, initiaza la Universitatea din Bucuresti o serie de cursuri speciale, neprevazute pana atunci in programa de invatamant. Astfel il invita pe Al. Odobescu sa sustina cursul de arheologie.
1875 in brosura, ii apar basmele Jupan Ranica Vulpoiu si Tigrul pacalit.
1876 Februarie 28 l se confera medalia „Bene merenti".
1877 Septembrie 15 l se acorda premiul „Nasturel" pentru lucrarea recent aparuta, Istoria arheologiei.
1878 Martie 3 impreuna cu B. E Hasdeu, V A. Urechea si Th. Aman este investit cu Ordinul „Steaua Romaniei" in grad de ofiter.
Iulie 3 I se decerneaza ordinul rusesc „Sf. Stanislas".
1879 Mai 23 impreuna cu membrii Societatii Academice, Al. Odobescu ia parte la infiintarea ca institutie de stat a Academiei Romane.
1881 Octombrie Scriitorul este numit secretar de legatie la Paris.
1883 Junie Este distins, pentru intreaga activitate la legatia din Paris, cu gradul de comandor al Ordinului „Steaua Romaniei".
1885 Martie Demisioneaza din diplomatie. Din cauza unor incurcaturi de ordin financiar — amploarea datoriilor este coplesitoare — se vede nevoit sa revina la Bucuresti.
1888 Mai Pleaca la Bologna pentru a participa, din partea Universitatii bucurestene, la sarbatorile universitatii locale. Ramane apoi la Paris, in urma interventiei lui T. Maiorescu, care ii obtine o bursa necesara pentru terminarea volumului I din Tezaurul de la Pietroasa.
1889 Iulie Starea proasta a sanatatii il obliga sa se angajeze, pentru a preda lectii de istorie, la Liceul particular „Sf. Gheorghe", condus de Anghel Demetriescu.
Octombrie Cu ocazia sarbatoririi a 25 de ani de la infiintarea Universitatii bucurestene, vorbeste despre Petrache Poenaru, obtinand un remarcabil succes.
1891 Octombrie Preia conducerea Scolii Normale Superioare.
1892 Devin publice sentimentele sale pentru o alta persoana si incearca sa-i explice sotiei sale aceasta stare critica prin care trece. Pasiunea sa se indreapta spre Hortensia Keminger („adevaratul mormant al inteligentei, al iluziilor, ba chiar al vietii-mele", cum ii va scrie el lui Anghel Demetriescu), care ii va supravietui, murind in 1953
1893 Are repetate accese de guta. Boala se agraveaza.
1894 Mie-august incercand sa-si amelioreze sanatatea, merge, prin Brasov — Cluj — Bistrita, la Sangeorz, unde va petrece zile mai linistite, facand excursii la Ronda si Valea Vinului. Prin Vatra Dornei se intoarce apoi la Bucuresti.
1895 Ianuarie Aproape complet izolat, se retrage intr-o locuinta din strada Cuza Voda, nr.5, unde cauta sa-si afle linistea, afundandu-se in studii personale.
Pe 10 Noiembrie la disperare, din cauza bolii, se sinucide.
OPERA ALEXANDRU ODOBESCU :
Romane
Scene istorice din cronicele româneşti
Prefaţă
Mihnea Vodă cel Rău
Doamna Chiajna
Eseuri
Pseudo-Kynegetikos (1874)
Câteva ore la Snagov
Monografii şi studii istorice
Tesaurul de la Petrósa
sursa:art-zone