Ali-al-Haded

Ali-al-Haded
Poet contemporan, nascut in secolul XX, originar din Buenos Aires, Argentina


Mamă, când tu nu vei mai fi

Cu lacrimile mele, mamă, voi uda grădina
casei şi geraniumul din patio
la ceasul când în lipsa ta încep să tremure muşcatele
şi creşte plânsul în gardenii
şi-şi răspândesc aroma delicată
hortensiile şi iasomia.

Florile-şi vor pleca tija la pământ
în semn de condoleante - martie îndoliat
şi margaretele vor plânge în april
şi înflori-vor crinul şi liliacul
şi tu, mamă, tu vei fi acolo!

Cu lacrimile mele, mamă, voi uda grădina
casei şi geraniumul din patio
la ceasul când în lipsa ta încep să tremure muşcatele
şi creşte plânsul în gardenii
şi-şi răspandesc aroma delicată
hortensiile şi iasomia.

Trandafirul obişnuit să fie de tine mângâiat
şi alintat de poemul mâinilor tale
nu va iubi nicicând o altă mână
şi-ntr-un etern adio,
îmbrăcând învoalte catifele
va picura nectaru-i, mai amar
şi-n el închisă, fi-va-ţi amintirea.

Şi-n fiecare primăvară îşi va schimba petala
oh, mamă!
şi spinii lui vor fi mereu mai mulţi
(caci parte a vieţii e durerea)
şi florilor regină le va fi
cea mai frumoasă din grădină!
şi o va face, mamă, pentru tine!
o va face pentru tine!

Şi purtătorul de cuvânt al boabelor de rouă
într-o dimineaţă deja anunţată
cu glas înalt îti va vesti plecarea
grădina însă îl va contrazice
căci tu vei fi regina-trandafir!

Cu lacrimile mele, mamă, voi uda grădina
casei şi geraniumul din patio
la ceasul când în lipsa ta încep să tremure muşcatele
şi creşte plânsul în gardenii
şi-şi răspândesc aroma delicată
hortensiile şi iasomia.

trad.Anca Tanase
-----------------------------------

Madre, cuando tú no estés

Regaré con mis lágrimas, oh, madre!
de la casa y del patio los malvones;
será cuando palpiten tu ausencia los geranios
y lloren las gardenias
y emitan su delicado aroma
las hortensias y el Jazmin.

Flor y tallo se acuclillarán sobre la gramilla
en un pésame de marzo
y llorarán las margaritas en abril
y florecerá el lirio junto con el nardo
y tú, madre! tú estarás allí!

Regaré con mis lágrimas, oh, madre!
de la casa y del patio los malvones;
será cuando palpiten tu ausencia los geranios
y lloren las gardenias
y emitan su delicado aroma
las hortensias y el Jazmin.

La rosa acostumbrada a tus caricias
y al poema de tus manos
no se enamorará jamas de otros dedos
y en una eterna despedida
vistiendo un tul de terciopelo
exudará su néctar más amargo
dejando en él aprisionado tu recuerdo

Y renovará sus petalos cada primavera
oh, madre!
y multiplicará sus espinas
(porque el dolor es parte de la vida)
y sera la reina de las flores
la más bella del jardín!
lo hará por tí, oh, madre!
lo hará por tí.

Y el vocero del rocío
en una madrugada ya anunciada
proclamará que tú te has ido
pero el jardín lo negará
porqué tu serás la rosa!

Regaré con mis lágrimas, oh, madre!
de la casa y del patio los malvones;
será cuando palpiten tu ausencia los geranios
y lloren las gardenias
y emitan su delicado aroma
las hortensias y el Jazmin.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –
Acest răspuns a fost șters.
-->