Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile şi fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
între 1916 - 1918 participă la primul război mondial, iar experienţa trăita acum se regaseste în romanul Ultima noapte de dragoste intaia noapte de-razboi (1930).
Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri, ldeea. Ciclul morţii. în 1923.
In 1939 este directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, iar din 1948 este membru al Academiei Române.
Moare la 14 mai 1957.
Teme şi motive in opera lui Camil Petrescu
Războiul - ca experienţă de viaţă trăită, o experienţă decisivă a intelectualului, războiul ca iminenţă a morţii este tragic şi absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Introspecţia psihologică se regăseşte în majoritatea operelor sale, prin observarea vieţii interioare, prin analiză psihologică a conştiinţei personajelor.
Reprezentant: Patul lui Procust
Intelectualul - cu dramele lui de conştiinţă - este prezent într-un cadru de existenţă obiectiv-socială, dominat de setea de absolut.
Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate "monografii ale unor idei".
Personajele
Născute din frământări, scepticism, tensiune intelectuală, etică umană, eroii lui Camil Petrescu sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic ("singura existenţă reală e aceea a conştiinţei").
Hipersensibile, amplificând semnificaţia unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporţiile unei catastrofe.
Inadaptate superior, intelectuali intransigenţi într-o luptă continuă cu ordinea socială, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel "geniul neînţeles" eminescian).
Intelectuali lucizi, ei trăiesc pe drama inflexibilităţii conştiinţei, a pasiunii analizate cu luciditate: "Câtă luciditate atâta conştiinţă, câtă conştiinţă atâta pasiune şi deci atâta dramă."
Sunt încătuşaţi ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce trăiesc drame de conştiinţă, fiind însetaţi de absolut.
Eroii lui Camil Petrescu sunt învinşi de propriul lor ideal, trăiesc drama destinului tragic, singurul supravieţuitor fiind Ştefan Gheorghidiu.
Semnificaţia titlurilor reflectă starea interioară a personajelor, sugerând esenţa dramatică a conştiinţei, a aspiraţiei spre absolut.
Autorul se identifică cu personajul principal (naraţiunea la persoana I) şi, deseori, replicile altor personaje exprimă concepţia şi opiniile lui Camil Petrescu.
Născute din frământări, scepticism, tensiune intelectuală, etică umană, eroii lui Camil Petrescu sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic ("singura existenţă reală e aceea a conştiinţei").
Hipersensibile, amplificând semnificaţia unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporţiile unei catastrofe.
Inadaptate superior, intelectuali intransigenţi într-o luptă continuă cu ordinea socială, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel "geniul neînţeles" eminescian).
Intelectuali lucizi, ei trăiesc pe drama inflexibilităţii conştiinţei, a pasiunii analizate cu luciditate: "Câtă luciditate atâta conştiinţă, câtă conştiinţă atâta pasiune şi deci atâta dramă."
Sunt încătuşaţi ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce trăiesc drame de conştiinţă, fiind însetaţi de absolut.
Eroii lui Camil Petrescu sunt învinşi de propriul lor ideal, trăiesc drama destinului tragic, singurul supravieţuitor fiind Ştefan Gheorghidiu.
Semnificaţia titlurilor reflectă starea interioară a personajelor, sugerând esenţa dramatică a conştiinţei, a aspiraţiei spre absolut.
Autorul se identifică cu personajul principal (naraţiunea la persoana I) şi, deseori, replicile altor personaje exprimă concepţia şi opiniile lui Camil Petrescu.
Stilul lui Camil Petrescu
- Formule estetice modeme, prin interesul pentru stările difuze ale eroilor, de exaltare a trăirilor, sondare până în zonele cele mai adânci ale subconştientului;
- Desăvârşit echilibru şi simetric a compoziţiei;
- Maniera proustiană a (luxului memoriei, conştiinţa selecţionând acele fapte care vor duce la opţiunea finală;
- Monologul interior, ca mod de exprimare a trăirilor lăuntrice, de reflectare asupra existenţei lui individuale (afectul şi intelectul sunt într-o luptă permanentă);
- Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuanţelor sufleteşti, claritatea limbajului analitic;
- Figurile de stil se rezumă la comparaţii şi epitete, dar "fără ortografie, fără compoziţie, fără stil şi chiar fără caligrafie" (C.Petrescu);
- Formule estetice modeme, prin interesul pentru stările difuze ale eroilor, de exaltare a trăirilor, sondare până în zonele cele mai adânci ale subconştientului;
- Desăvârşit echilibru şi simetric a compoziţiei;
- Maniera proustiană a (luxului memoriei, conştiinţa selecţionând acele fapte care vor duce la opţiunea finală;
- Monologul interior, ca mod de exprimare a trăirilor lăuntrice, de reflectare asupra existenţei lui individuale (afectul şi intelectul sunt într-o luptă permanentă);
- Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuanţelor sufleteşti, claritatea limbajului analitic;
- Figurile de stil se rezumă la comparaţii şi epitete, dar "fără ortografie, fără compoziţie, fără stil şi chiar fără caligrafie" (C.Petrescu);
- Scriitorul consideră scrisul ca pe un act de eliberare existenţială, prin care spiritul se descoperă şi se mărturiseşte: "Un roman de adâncire a sentimentelor metafizice se lucrează cu atenţia şi răbdarea unui covor de preţ" (Camil Petrescu - "Teze şi antiteze").
OPERA LUI CAMIL PETRESCU
Opera literară:
Studii: Teze şi antiteze (1 936): Modalitatea estetică a teatrului 1937): Husserl -cu o introducere în filozofia fenomenologică (1938): 'Doctrina substanţei (postuma. 1988).
Romane: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război 1930) ;Patul lui Procust (1933): Un om între oameni (1953-1957, rămas neterminat).
Nuvele: Turnul de fildeş (1950).
Poezie: Versuri. ldeea. Ciclul morţii (1923): Transcedentalia (1931).
Dramaturgie: Jocul ielelor; Act veneţian; Suflete tari, Danton; Mitică Popescu; Bălcescu, Caragiale în vremea lui (scrise şi-publicate între 1916- 1957)
însemnări: Rapid Constantinopol — Bioram (1933); Note zilnice (1975).
Studii: Teze şi antiteze (1 936): Modalitatea estetică a teatrului 1937): Husserl -cu o introducere în filozofia fenomenologică (1938): 'Doctrina substanţei (postuma. 1988).
Romane: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război 1930) ;Patul lui Procust (1933): Un om între oameni (1953-1957, rămas neterminat).
Nuvele: Turnul de fildeş (1950).
Poezie: Versuri. ldeea. Ciclul morţii (1923): Transcedentalia (1931).
Dramaturgie: Jocul ielelor; Act veneţian; Suflete tari, Danton; Mitică Popescu; Bălcescu, Caragiale în vremea lui (scrise şi-publicate între 1916- 1957)
însemnări: Rapid Constantinopol — Bioram (1933); Note zilnice (1975).
sursa:art-zone
-->
Răspunsuri