De poti sa nu-ti pierzi capul, cand toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti atunci cand toti te cred nedemn si rau
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;

De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea
De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti,
Sau cand, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa urci a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti gandi, dar fara sa-ti facu din asta un tel;
De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii,
Succesul si dezastrul primindu-le la fel…
De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine

Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut
De poti sa-ti vezi idealul distrus si din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut!
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere

Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut;
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Si daca corpul tau uscat si obosit

Il vei putea fortasa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointei tale si-astfel
Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca;
De poti vorbi multimii fara sa minti si daca

Te poti plimba cu regii fara a te-ngamfa,
De nici amicii, nici dusmanii nu pot vreaun rau sa-ti faca
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare

Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom
Al tau va fi pamantul cu bunurile toate
Si ceea ce-i mai mult chiar,
sa stii sa fii UN OM.