DESPRE LITERATURA ROMÂNÃ
Având în vedere faptul cã rãdãcinile cele mai adânci ale literaturii române sunt în basme, legende si în creatia folcloricã, putem spune cã literatura românã s-a nãscut chiar înainte ca oamenii sã scrie, fiind deci imposibil de datat acest început.
Limba românã s-a nãscut din limba daco-tracã a bãstinasilor din Dacia si limba latinã si a început în perioada rãzboaielor cu Imperiul Roman din anii 101-102 respectiv 105-106. Timp de secole, alte limbi ale populatiilor din jurul acestui teritoriu au influentat deja formata limbã românã, cele mai importante fiind slavona, greaca si limba turcã.
Dar, pentru a avea o viziune generalã asupra literaturii române, e necesarã o scurtã prezentare a perioadelor si epocilor acestei literaturi.
1. Epoca veche
Înainte de literatura propriu-zisã în limba românã, existã o literaturã în limba slavonã, majoritatea opere ecleziastice sau istorice, care fac parte din literatura românã, fiind mai târziu traduse în limba românã. Limba slavonã a apãrut pe aceste teritorii în secolul 10, iar scrisul în aceastã limbã în secolul 12. În aceastã perioadã existã multe cronici, cum ar fi Cronica lui Macarie, Cronica lui Eftimie si Cronica lui Azarie. Dar cea mai importantã operã din aceastã perioadã pare sã fie cartea lui Neagoe Basarab - Învãtãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie.
2. Umanismul
Primul document scris în limba românã este considerat ca fiind Scrisoarea boierului Neacsu cãtre Hans Benkner judele Brasovului (1521). Cele mai importante scrieri din aceastã epocã sunt fie religioase - Varlaam - Carte româneascã de învãtãturã, Simion Stefan - Noul Testament de la Bãlgrad (1648) si Biblia de la Bucuresti (1688) - fie istorice - cum ar fi cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce.
Dar personalitatea cea mai importantã de acum, considerat pãrintele literaturii române, este Dimitrie Cantemir si cãrtile sale Descriptio Moldaviae si Istoria ieroglificã. El este primul scriitor român talentat.
3. Iluminismul
În România, acest curent literar este strâns legat de activitatea Scolii Ardeleane si de lupta românilor din Transilvania pentru eliberare nationalã si socialã de sub ocupatia imperiului Austro-Ungar. Reprezentantii acestei perioade sunt Ion Budai Deleanu cu Tiganiada, Ienãchitã Vãcãrescu, Alecu Vãcãrescu, Anton Pann, Costache Conachi, Samuel Micu, Petru Maior, Gheorghe Sincai.
4. Realismul
Realismul apare în literatura românã dupã marea revolutie de la 1848, când literatura simte nevoia de a reflecta realitãtile sociale ale vremii. Existã de asemenea o atitudine criticã a scriitorilor fatã de aceastã realitate socialã. Reprezentanti ai acestei perioade sunt: Ion Heliade Rãdulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu - în poezie, si Costache Negruzzi, Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Bogdab Petriceicu Hasdeu - în prozã. Cel mai important dintre toti este Vasile Alecsandri, poet si dramaturg, care are atât opere realiste cât si opere romantice.
5. Epoca marilor clasici
Începând cu 1863 se dezvoltã o nouã directie în evolutia literaturii române. Este perioada marilor clasici ai literaturii române. Poezia este dominatã de Mihai Eminescu, poetul nostru national, care a facut cea mai importanta înnoire a poeziei românesti. În prozã sunt doi mari scriitori care au adus o contributie deosebitã la dezvoltarea speciei: Ioan Slavici si Ion Creangã. Literatura dramaticã este de departe dominatã de Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg român. Personalitatea care a teoretizat directiile de evolutie a literaturii din aceastã perioadã a fost Titu Maiorescu.
6. Sfârsitul secolului XIX
Ceea ce caracterizeazã literatura românã de la sfârsitul secolului 19 si primele decade ale secolului 20 este coexistenta a mai multor curente literare diferite. Existã acum o poezie socialã, o prozã cu tendintã realistã, dar are loc si o renastere a romantismului provincial. Totodatã existã o tendintã spre înnoire, mai ales prin intermediul simbolismului. Primul simbolist român este Alexandru Macedonski. Alti reprezentanti ai acestei perioade sunt: Barbu Stefãnescu Delavrancea, George Cosbuc si Octavian Goga.
7. Literatura interbelicã
Perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale este poate cea mai prolificã din istoria literaturii române, în toate domeniile si pentru toate genurile. Prin urmare avem mari prozatori ca Mihail Sadoveanu, poeti ca George Bacovia (simbolist), Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat (expresionisti) si Vasile Voiculescu, care este si prozator. Dar nu existã nici un dubiu asupra faptului cã romanul este specia supremã în aceastã perioadã, iar acum cei mai mari romancieri români desfãsoarã o activitate foarte prodigioasã. Romancierii acestei perioade sunt Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, Cezar Petrescu, Ion Agârbiceanu (romanul critic-obiectiv), Camil Petrescu (romanul subiectiv expresionist), George Cãlinescu (romanul realist de facturã clasicã), Mateiu Caragiale (romanul baroc) si Mircea Eliade (romanul simbolist-expresionist). În teatru avem scriitori ca si Camil Petrescu si Lucian Blaga, în timp ce criticii, teoreticienii vremii sunt Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, George Cãlinescu, Pompiliu Constantinescu, si multi altii. Acum este si perioada eseistilor Emil Cioran, Constantin Noica, Paul Zarifopol si Mihai Ralea.
8. Literatura de dupã rãzboi
Alãturi de câtiva scriitori din epoca precedentã care-si continuã activitatea si dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, apare acum o nouã generatie de scriitori, care ar fi putut continua evolutia pozitivã a literaturii române din perioada interbelicã. Dar dupã 1984, si mai ales în anii 60, literatura românã parcurge un proces funest de subordonare fatã de puterea politicã, a cãrei imixtiune se produce acum prin presiune deschisã si prin impunearea unor directii si a unei ideologii care îi anuleazã specificitatea esteticã, deturnând-o de la sensurile ei firesti. Începând cu anii 70 literatura se desprinde în bunã mãsurã si, în multe cazuri, spectaculos de puterea politicã. Prin urmare, reprezentantii acestei perioade sunt: Marin Preda, Eugen Barbu, Stefan Bãnulescu, Fãnus Neagu, Radu Popescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Geo Bogza, Nicolae Steinhardt - în prozã, Nichita Stãnescu, Geo Dumitrescu, Stefan Augustin Doinas, A.E. Baconski, Marin Sorescu, Ana Blandiana - în poezie, si Marin Sorescu, Horia Lovinescu, Ion Bãiesu - în teatru.
9. Postmodernismul (Generatia '80)
Generatiile anilor 80 si 90 se detaseazã de trecut într-un mod ironic. Acest lucru se manifestã prin asumarea în mod ironic a stilurilor si tehnicilor vechi, negându-le astfel, demitizându-le. În special în prozã, existã o schimbare în ceea ce priveste subiectul. Astfel, se pare cã într-un roman, nu atât faptele sunt importante, ci mai degrabã modul în care a fost scris romanul, adicã romanul despre scrierea romanului. Câtiva din scriitorii acestei perioade sunt: Mircea Nedelciu, Gheorghe Crãciun, Mircea Cãrtãrescu Tudor Dumitru Savu, Tudor Vlad, Horia Ursu, Ion Bolos, Tudor Danes. Alãturi de acestia, câtiva scriitori din perioada precedentã îsi continuã si ei activitatea.
10. Postmodernismul (Generatia '90)
Perioada de dupã revolutia din 1989 este o perioadã de intense recuperãri. Acum au fost repuse în circulatie o serie de texte care nu au putut sã vadã lumina tiparului în perioada dictaturii. Dar dincolo de acest lucru, perioada se caracterizeazã printr-o acutã crizã a fictiunii. În aceastã perioadã avem scriitori cum ar fi Rodica Draghincescu, Marian Ilea, Adrian Otoiu, Daniel Bãnulescu, Horia Gârbea si Cãtãlin Târlea.
Bibliografie
1. Emil Alexandrescu, Analize si sinteze de literaturã românã. Moldova, Iasi, 1995
2. Gheorghe Glodeanu, Dimensiuni ale romanului contemporan. Gutinul, Baia Mare, 1998
3. Andrei Grigor, Limba si literatura românã. E.D.P, Bucuresti, 1994
4. Nicolae I. Nicolae, Limba si literatura românã. E.D.P., Bucuresti, 1993
-->
Răspunsuri