Puţine opere din literatura universală tratează aceleaşi fapte în viziunea a doi scriitori care au fost, în acelaşi timp, protagoniştii lor.
Romanul „Maitreyi „ a lui Mircea Eliade, a constituit generaţii de-a rândul, o adevărată încântare. Cu toate acestea, puţini ştiu că prototipul personajului principal al cărţii a trăit cu adevărat, până în 1990, în ţara Vedelor şi a Upanişadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, şi se numea Maitreyi Devi.
Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, şi avea să devină o cunoscută poetă indiană.
Întâlnirea dintre Maitryi Devi şi reputatul nostru sanscritolog Sergiu Al-George la Calcutta, în 1972, a „declanşat”scrierea unei noi cărţi. Tulburătoarea poveste de dragoste din anii 30 a primit o replică magistrală de la însăşi eroina ei, Maitreyi ( în carte, Amrita ), după 42 de ani.
Romanul – răspuns „Dragostea nu moare”, scris mai întâi în bengall, a fost tradus şi publicat în limba engleză în 1976.
În aprilie 1981, a venit la Bucureşti cu o bursă Fullbright, pentru trei luni, exegetul lui Mircea Eliade, Mac Linscott Ricketts. În timpul şederii sale în România, Mircea Handoca s-a împrietenit cu profesorul american, ajutându-l să se documenteze, atât pe timpul şederii sale în România cât şi în următorii ani, pentru monumentala sa monografie „Rădăcinile româneşti ale operei lui Mircea Eliade”(1988)
Mac Linscott Ricketts i-a trimis apoi romanul lui Maitryi Devi, cât şi fotocopia schimbului de scrisori dintre el şi autoare, din anul 1976. Iată un scurt pasaj din acest schimb de scrisori: „Mă întrebaţi – îi scria Maitreiy profesorului american – cât de mult din lucrarea mea este adevărat. Totul este adevărat, cu excepţia descrierii din ultimul capitol, unde am încercat să utilizez simbolul…”
Desigur că similitudinea cu realitatea nu conferă automat valoarea unei cărţi. Sunt atâtea relatări realiste dar scrise fără talent. În cazul romanului „Dragostea nu moare” i se adaugă şi marele talent al autoarei.
În timpul redactării cărţii sale, Maitryi Devi nu-şi găseşte liniştea până când nu-şi vizitează iubitul din adolescenţă, ajuns savant celebru şi profesor erudit la Universitatea din Chicago.
La sfârşitul anului 1973, ea vine în România ca invitată a Uniunii Scriitorilor, şi avându-l drept ghid pe Constantin Noica, a făcut o vizită în casa din Inrarea Stăniloiu nr.7, unde locuiau mama şi sora lui Mircea Eliade.
În interviurile date atunci în România, Maitryi Devi a ocolit răspunsurile la orice întrebare referitoare la marea iubire din adolescenţă sa. A oferit însă revistei „Tribuna” din Cluj un poem însoţit de un scurt comentariu : „Consideraţi aceste versuri răspunsul la întrebările care privesc un capitol intim al biografiei mele.” Poemul a fost tradus în româneşte de Lidia Ionescu. Acesta este poemul :
Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am sa strig.
Golurile se vor mări de la sine
Destul ca să scot mâna şi să cuprind luna.
Şi de vei face ziduri de piatră
Niciodată n-ai să zideşti închisoare pentru mine.
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.
Deşi mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean
Într-o barcă găurită
Am să desfid oceanul
Şi n-am să pierd nici această bătălie marină.
Sau dacă mă vei trimite în deşertul Saharei
Unde nisipul duşmănos e fierbinte,
Deodată va sufla parfum de iasomie
Ca să-mi umple serile pustii.
Ai uitat că într-una din primele noastre dimineţi
Mi-ai pus în mână o săgeată care poate ochi sunetul
Şi că tu ai fost cel care m-a învăţat
Să trag la ţintă fără greş.
Şi azi, dacă vrei să mă umpli de întuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am să netezesc cerul
Şi am să umplu lumea de lumimă într-o noapte fără lună.
N-ai decât să stai cu spatele întors la mine,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tăcut ca o rază. Iar tu , mirat, n-ai să ştii
De unde vine revărsarea aceasta de lumină.
În arhiva din ţară a lui Mircea Eliade, se aflau peste o sută de documente consacrate ciclului indian. În toamna anului 1981, Mircea Handoca obţine permisiunea din partea marelui scriitor să-i cerceteze şi să-i claseze arhiva. Aici găseşte şi scrisorile lui Dasgupta şi cele ale lui Khoka adresate lui Mircea Eliade pe care le xeroxează, dactilografiază şi traduce.
Găseşte aici şi scrisoarea „strict confidenţială”, de o rară violenţă, a lui Dasgupta către Mircea Eliade, datată 18 septembrie 1930, şi care este aidoma cu textul reprodus în romanul “Maitreyi”. Aici, Dasgupta îi interzice cu desăvârşire lui Eliade să mai intre în casa lui, să mai i-a legătura cu vreun membru al familiei, iar dacă vrea să-l vadă personal, să-l caute la birou adresându-i-se ca un subaltern superiorului său.
Inexplicabilă şi regretabilă atitudinea faţă de dragostea unor tineri, din partea unui mare savant! Cu atât mai de
neiertat cu cât, în viaţa lui personală, el se va comporta imoral şi blamabil, aşa cum îi arăta cu necruţare propria-i fiică.
Mircea şi Amrita (din „Dragostea nu moare”), ca şi Allan şi Maitreyi (din „Maitreyi”), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul şi Virginia, Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta. „Dragostea nu moare” (1976), cartea apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană şi română, nu are încă notorietatea planetară a romanului „Maitreyi” (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeaşi cale regală a consacrării universale.
Material bibliografic folosit : Mircea Handoca, Postfaţă la „Dragostea nu moare” de Maitryi Devi
-->
Răspunsuri
Romanul Maitreyi este unul foarte iubit de mine inca din vremnea cand l-am avut la bac.
Maitreyi reprezinta aici femeia care iubeste cu adevarat si care este capabila de a reface unitatea primordiala ...De asemenea ,Allan este simbolul Barbatului care are resurse de ordin interior pentru a tinde spre idealul de iubire .
Desi este dornica de a-si revarsa iubirea asupra cuiva ,Maitreyi este cuprinsa la inceput de o feciorelnica ,specifica varstei Faza premergatoare marii patimi este marcata de confuzia prietenie-iubire .Cand Allan ii declara iubire ,Maitreyi spune ca el nu reprezinta pentru ea decat “un scump prieten “.
More Flowers Comments