Dureri....
Dor aripile gândurilor scuturate de tăcere,
Aerul se risipeşte învins de atâta durere,
Iar în liniştea aşternută peste efemere clipe
Nici lumina nu-ndrazneste umbre să-nfiripe...
Dor fulgii de zăpadă când s-aştern peste vechi amintiri
Şi acoperă cu strat gros de nea tăinuitele iubiri...
Rădăcinile gem strânse de gheara aprigului ger,
Vântul înteţeşte dorinţe învăluite-n mister.
Trecerea timpului împrăştie fără să vrea dureri
Când schimonoseşte chipuri în trecerea spre nicăieri,
Anii poartă vise risipite pe a uitării cale,
iar dorinţele neîmplinite se îmbracă-n zale.
Atâta durere împrăştie dorul când revine
de se-mbrăca pământul cu nevăzute suspine
nici măcar o rază nu mângâie zarea îndurerată
şi acoperită de lacrimi plânge întinderea toată.
-->
Răspunsuri