Îngerul nopţii -file din suflet

[Lenuş Lungu]

E lună plină...Aripile unui înger fâlfâie pe bolta cerului înstelat... Îmi iau aripile şi mi le desfac şi zbor în zarea întunecată a nopţii...Zbor să întâlnesc acel înger cu chip de ceară.....Dorinţele purtate în inimă, hrănite şi iubite O aripă mi s-a frânt şi simt cum alunec în neantul gol...oare voi murii?Privind în drumul coborârii,o luminoasă stea ce ochii îmi orbea.Alunecând pe curcubeul nopţii îngerul fulger venea ...Cu aripile m-a cuprins şi împreună am zburat.Liniştea nopţii curge dulce ca o miere caldă şi deasă şi noi ne mişcam uşor în ea sorbind fiecare pulsaţie,rasuflam uşor într-un timp dens dincolo de realitate.Culegeam cu ohiul lumina alba a pământului....Simţeam suflarea lui cum suflă,înmuindu-mă blând în culcuşul aripilor şi zâmbeam în liniştea nopţii.Mă simţeam o călătoare a universului ochii îmi jucau umezi de lacrimi.Vântul îmi mângâia faţa,trupul şi mă unduiam fără nici o mărginire,simţind şerpuirea muzicii a stelelor în noapte mai adânc de oase şi de sânge...Şi m-a purtat lin între aripile lui şi m-a dus în universul stelelor unde pe un puf de nor m-a pus uşor...O noapte de stele să dorm între ele pe un nor pufos şi un vis frumos..Visul m-a învăţat învierea prin forţa blândă şi atotcuprinzătoare a iubirii.O să las aceea muzică divină să curgă peste noapte,să ne deschidă un drum nou în vis...