Cine a urmarit destinul literaturii contemporane a observat, inainte de toate, o oarecare involutie in ceea ce priveste estetica si noul instrumentar prin care autorii isi pun pe hartie experientele. Spunem experiente, caci literatura contemporana, cel putin romana, s-a afundat intr-un sablon, macar incepand cu anii 2000, sablon ale carui limite sau nu s-au rezumat doar la expunerea unor stiluri destul de cunoscute, ale altor autori, ci si la conturarea unui spatiu personal. Ne referim atat la poezie, cat si la proza. Poate aceste trasaturi se incadreaza in normalitate, cu atat mai mult cu cat nu putem generaliza. Asa cum probabil trebuia sa se si intample, influentele literare straine au inceput sa-si exercite puterea asupra creatiilor contemporane produse in tara noastra. Problema a venit odata cu adoptarea unui stil total nepotrivit societatii noastre, insa nu putem face abstractie, de pilda, ca in ceea ce priveste proza, literatura contemporana romana sta mult mai bine, desi altele sunt cele care se spun.
Pe de alta parte, faptul ca prozatorii nostri nu se bucura de un succes international nu este neaparat o dovada ca nu avem creatii de calitate. Este vorba, mai degraba, de o promovare nu foarte teapana, altfel am avea autori care ar vinde bine in intreaga lume. De pilda, Paulo Coelho, desi un autor slab, vinde foarte bine, chiar si in Romania. Oricum, in ceea ce ne priveste autorii, mai lipseste si mirajul unui premiu important, care ar cam misca vanzarile de peste hotare. Avem, in acest sens, exemplul scriitoarei germane Herta Muller, originara din Romania, ale carei carti au inceput sa devina bestseller-uri odata cu castigarea Premiului Nobel pentru Literatura, caci inainte, putini erau cei care o citeau. De fapt, putini erau si cei care sa fi auzit macar pronuntandu-se numele ei. In sfarsit, mecanismul prin care oamenii recepteaza literatura contemporana este inselator, astfel, explicandu-se si teama editorilor de carte de a scoate pe piata creatii care nu vor avea un succes imediat. Iar, oricat de bun ar fi un manuscris, autorul trebuie sa fie cel putin o data respins. Aici, este inevitabil sa nu ne gandim la autori precum Allen Ginsberg sau Sylvia Plath, ale caror creatii au fost refuzate de revistele literare importante, dar si de edituri. In aceasta maniera, se recepteaza si literatura contemporana. In definitiv, daca nu exista o minima urma de repulsie fata de literatura contemporana, nu am mai putea face referire, intocmai, la caracterul de contemporaneitate. In fine, vom incerca in cele ce urmeaza sa alegem cativa autori romani reprezentativi pentru literatura contemporana, atat din Romania, cat si din alte tari.
Primul nume important, poate cel mai reprezentativ pentru ceea ce literatura contemporana romana inseamna, este Mircea Cartarescu. Poetul si prozatorul roman este cel mai citit autor la ora actuala in Romania. In pofida faptului ca sunt multi care nu gusta literatura pe Cartarescu o livreaza publicului, autorul roman vinde foarte bine, poate cel mai bine. Cum bine spunea chiar el, si daca da spre publicare editurii Humanitas un manuscris in blank, tot va fi publicat, caci au incredere in literatura lui. Cea mai remarcabila opera a lui Mircea Cartarescu este, fara nicio indoiala, trilogia “Orbitor”. Autorul roman este, asa cum l-a numit si criticul Nicolae Manolescu, cel mai important poet al generatiei optzeciste. In ceea ce priveste volumele de versuri, unul dintre cele mai citite este antologia “Aer cu diamante” in care Cartarescu are cateva poezii, volum de curand reeditat de Editura Humanitas. In acest moment, scriitorul Mircea Cartarescu este cel mai bine cotat autor roman in ceea ce priveste obtinerea Premiului Nobel pentru Literatura. Spatiul cartarescian este dominat de pesimism, angoasa si intrebarile referitoare la existenta fiind printre pilonii operei sale. La cealalta extrema, mai putin conturata, ce-i drept, stau mai tinerii autori, de dupa 2000 incoace. Mare parte din poetii generatiei douamiiste, asa cum a fost numita, s-a format pe internet, multe dintre poeziile lor fiind publicate mai intai pe site-urile de specialitate si-abia apoi, in functie de succesul pe care l-a avut la public, in volume. Poate unul dintre cele mai importante nume din aceasta asa zisa generatie este Dan Sociu. Generatia douamiista, se pare, este dominata de mizerabilism, de revolta tinerilor, insa nu stim cat de bine vor rezista aceste creatii odata cu trecerea timpului. Tot la cealalta extrema, sta Ion Muresan, poetul in anul 1968, in revista “Cutezatorii”. Cel mai recent volum al sau este “Cartea alcool”, cea mai premiata carte a anului 2010.
Vom face referire acum la cativa autori semnificativi pentru literatura contemporana americana si nu numai care, fara doar si poate, au influentat foarte mult literatura contemporana din tara noastra. Poeti precum Charles Simic, Stephen Dunn sau Franz Wright au adus literaturii americane un nou suflu, a carui putere s-a manifestat si in literatura contemporana romana. Desigur, sunt multi poeti reprezentativi, insa ne vom opri doar la aceste nume. In ceea ce priveste proza, ii vom aminti pe scriitorul francez contemporan Michel Houellebecq, pe laureatul Premiului Nobel pentru Literatura, Mario Vargas Llosa si pe Amos Oz, scriitorul israelian vazut ca un posibil candidat pentru obtinerea Premiului Nobel. In ceea ce priveste proza contemporana romana, ii mentionam pe Filip Florian, Varujan Vosganian si Ion Vianu. Sunt, desigur, mult mai multi prozatori romani contemporani de luat in seama, dar ne rezumam la acestia. De pilda, Filip Florian a scris “Degete mici”, unul dintre cele mai frumoase romane ale ultimilor ani. Nu trebuie sa uitam un alt roman, si-anume “Sint o baba comunista”, scris de un alt prozator cunoscut, si-anume Dan Lungu. In sfarsit, sunt multi autori romani reprezentativi pentru literatura contemporana, diferenta dintre acestia nefiind reprezentata neaparat de numarul de vanzari, ci, mai degraba, de calitatea si discernamantul cititorilor.
Se poate spune ca literatura contemporana e ca un joc de snooker: fiecare joc incepe cu toate bilele pe masa, restul depinde de fiecare jucator in parte, de calitatile lui si, de ce nu, de noroc. Iar putine vor fi creatiile care vor ramane la fel de vii odata cu trecerea timpului. In definitiv, timpul pastreaza, dar si distruge.
Literatura contemporana
-->
Răspunsuri
Literatura contemporană
Literatura moldovenească contemporană a moştenit frumoasele tradiţii ale literaturii secolului al XX-lea prin operele celor mai viguroşi scriitori, contemporani cu generaţia mileniului al III-lea.
Îşi continuă cu efervescenţă activitatea „ultimii mohicani” ai literaturii secolului al XX-lea. Aceşti autori avansează în cîteva genuri concomitent. Ion Druţă în dramaturgie şi publicistică artistică, deşi ciclul lui poetic intitulat „Rugă”, tinde să umbrească chiar nişte poeţi consacraţi. În ultimele două decenii Aureliu Busuioc editează neobosit romane, fară să părăsească nici tărîmurile bătătorite ale poeziei şi publicisticii. Vladimir Beşleagă avansează spre jubileul său de octogenar (25.07.2011) cu volume de nuvele, de versuri, de publicistică şi proză documentară. Dumitru Matcovschi rămîne fidel sieşi, scrie şi dramaturgie şi poezie.Nicolae Esinencu a ajuns la al şaptelea volum de scrieri, care cuprinde povestiri şi romane, comedii şi poeme. Petru Cărare continuă cu epigrama şi parodia, dar nu-l părăseşte gîndul de a-şi edita romanele şi piesele publicate în periodice. Nicolae Dabija concomitent cu poezia, publicistica bătăioasă şi caustică din „Literatura şi Arta”, debutează cu un roman. Mihail Gheorghe Cibotaru și Ghoerghe Madan activează pe ogorul prozei, Mihail Ion Cibotaru – în poezie. Apar frecvent în presă scrieri care aparţin lui Haralampie Moraru − publicistică şi nuvele, Victor Dumbrăveanu − romane şi mărturii despre colegii de breaslă. Ion Hadîrcă a editat în ultimele decenii valoroase volume de versuri şi de publicistică. Se menţin pe linia de plutire: în proză − Serafim Saca, Nicolae Rusu şi Victor Prohin, în poezie − Vasile Romanciuc şi Leo Butnaru, în critică şi istoria literară Haralambie Corbu, Mihail Cimpoi, Mihail Dolgan, Ion Ciocanu, în satiră şi umor Ion Diordiev şi Efim Tarlapan.
Au apărut şi multe nume noi în literatură, dar deocamdată n-a fost probată în timp durabilitatea lor artistică, deşi critica literară s-a pronunţat laudativ asupra prozei lui Valeriu Babanschi; asupra lucrărilor de ştiinţă literară ale lui Pavel Balmuş, Alexandru Burlacu, Ana Bantoş; asupra versurilor satirice ale lui Gheorghe Bîlici şi Grigore Drăgan; asupra dramaturgiei lui Val Butnaru şi a lui Gheorghe Calamanciuc; asupra versurilor pentru copii ale lui Constantin Dragomir, Ion Anton; asupra criticii teatrale şi eseistice a Valentinei Tăzlăuanu; asupra publicisticii lui Nicolae Roibu, Vitalie Ciobanu ş.a.
Spre deosebire de perioada precedentă acestă literatură valorifică tematica biblică şi cea a trecutului tabuizat: devastarea şi demolarea mănăstirilor şi monumentelor de cult, genocidul din timpul foametei (1946-1947), deportările, crimele din timpul cultului personalităţii, dar şi ravagiile survenite odată cu „democraţia fără margini” de la începutul anilor 90 − corupţia, prostituţia, narcomania, traficul de fiinţe umane etc.
„Mohicanii” se curăţă de solzii trecutului din mers, negînd, uneori, aparteneța sa la literatura moldovenească, tinerii scriitori caută să se afirme cu febrilitate,îşi caută locul său în literatura contemporană. Așa sînt timpurile…
Mulţumesc frumos dl Muntean, interesantă completare!