Lucian Blaga

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, "sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului", viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru "Lucian Blaga e mut ca o lebădă" – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Login Blaga, a murit de asemenea în Sibiu. Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Încă de pe băncile liceului se va familiariza cu opera lui Friedrich Schiller.A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte. Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu. Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc. În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae MărgineanuÎn anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile țării noastre din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga și Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autoritățile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivașcu. Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparține lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga. Volume de versuri 1919 - Poemele luminii 1921 - Pașii profetului 1924 - În marea trecere 1929 - Lauda somnului 1933 - La cumpăna apelor 1938 - La curțile dorului 1942 - Poezii, ediție definitivă 1943 - Nebănuitele trepte Cicluri de versuri editate postum Vârsta de fier 1940-1944 Cântecul focului Corăbii cu cenușă Ce aude unicornul Dramaturgie 1921 - Zamolxe, mister păgân 1923 - Tulburarea apelor, dramă 1925 - Daria, dramă în patru acte 1925 - Ivanca 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte 1930 - Cruciada copiilor 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze 1942 - Opera dramatică, 2 vol. 1944 - Arca lui Noe 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă) Filosofie Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii: 1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă. 1944 - Trilogia culturii in trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii 1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare. Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie. Aforisme 1919 - Pietre pentru templul meu 1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente 1945 - Discobolul, aforisme și însemnări 1977 - Elanul insulei, editată postum Proza Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965 Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006 Volume de eseuri și studii filosofice 1922 - Cultură și cunoștință 1924 - Filosofia stilului 1925 - Fenomenul originar 1925 - Fețele unui veac 1926 - Daimonion 1931 - Eonul dogmatic 1933 - Cunoașterea luciferică 1934 - Censura transcendentă 1934 - Orizont și stil 1936 - Spațiul mioritic 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română 1937 - Geneza metaforei și sensul culturii 1939 - Artă și valoare 1940 - Diferențialele divine 1941 - Despre gândirea magică 1941 - Religie și spirit 1942 - Știință și creație 1947 - Despre conștiința filosofică 1948 - Aspecte antropologice Eseuri publicate postum 1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea 1968 - Zări și etape 1969 - Experimentul și spiritul matematic 1972 - Isvoade 1977 - Ființa istorică 1977 - Încercări filosofice Volume traduse în limba franceză 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.). 1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.). 1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan). 1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci). 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.). 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.). 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).sursa:wikipedia

Universul Literar

Lucian Blaga

Răspunsuri