Spuneti-mi , n-ati vazut cumva o tara ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afara ;
Azi am venit si-o caut cu ardoare ,
Dar n-o gasesc si-n suflet ma doare .
O caut peste tot , am fost si-n sate ,
Ogoare plang in buruieni lasate ,
Inspre paduri , potecile uitate
M-au ratacit intr-un pustiu de cioate .
Acasa , poarta nu e zavorata ,
Caci mama , tot mai iese si se uita ;
Atata dor i-a mai ramas pe lume ,
Feciorii sa-i mai strige iar pe nume .
Mosneagul ii iese-n cale si-o intreaba :
,,Vine ? La anu' cred ! Acu-i la treaba ,
La noi in tara-i multa saracie ...
Stiu ei - ca de-or veni , la ce sa vie?!''
Spuneti-mi , n-ati vazut cumva o tara ?
Cantata de poeti , odinioara ,
Cu ochi de cer si plina de verdeata ?
Am fost si-am cautat-o si la piata .
Acolo nu era , de buna seama ,
Ca prea o injurau romani de mama ;
Harbuzul , patrunjelul , biata pruna ,
Erau culese parca ... de pe Luna !
Chiar , voi n-ati vazut pe jos o tara ,
Calcata in picioare si murdara ?
Ce-aveti cu ea ? Nimica nu va cere ,
Eu o declar singura mea avere .
sursa : www.ziarulzidul.ro
-->
Răspunsuri
Versuri prin care curge frumos şi drept îndemnul patriotic... Felicitări, domnule Safir!
Dar n-o gasesc si-n suflet rau ma doare.
Intinde-ti palmele! Sa-mi prindeti lacrima...
Am prins ''lacrima'', d-nule George de Podoleni, cu multa stima, Mihaela Mosneanu.
George Safir
Trecut-au ani şi-or să mai treacă
Pe-acest pământ de osândiţi.
Un om se naşte, altul pleacă
Şi cât trăim suntem grăbiţi.
Azi te-ai născut şi n-ai răbdare,
Părinţii vrei ca să-i întreci.
Cum ziua este trecătoare,
La fel prin viaţă ai să treci.
Matur o să te vezi deodată,
Ghicindu-ţi soarta în ghioc.
Şi-ai să blestemi că niciodată,
În viaţă, n-ai avut noroc.
Cât timp speranţa licăreşte
Şi 'nalţi privirea către cer,
În tine, gingaş, glăsuieşte
Copilul, ca un mesager.
Din vise mari, înaripate,
Ai să te-alegi c-un gust amar
Şi tot te amăgeşti că poate
Mai rupi o zi din calendar.
Trecut-au ani, n-or să mai treacă!
Bătrân la vorbă şi la mers,
Izvoarele îndată seacă
De-amu vei fi un… fapt divers!
George Safir
ai fost o notă muzicală
un do de sus sau poate-un la
deschis-ai un concert de gală
dar l-ai închis c-un... tralala
ai fost pe scenă primadonă
şi glasul tău suia divin
chiar înflorise-o anemonă
când ai plecat cu braţul plin
în posturi te visam madonă
îngenuncheam în rugăciuni
dar oja ta cu acetonă
îmi aprindea sub tălpi tăciuni
când mai citesc azi câte-o carte
îmi fură ochii un verset
în lume toate sunt deşarte
dar orice zi e un reset
şi-atunci când viaţa n-are miez
încearcă să te relaxezi
c-un marş de melc în fa diez
că tot ce-ai strâns îndată pierzi
Multumesc frumos pentru apreciere si pentru comentarii , domnule Muntean !
Merci frumos Lenus , si aceste stihuri sunt minunate .