Bucovina... Dealuri înalte, cu păduri revărsate anunţând munţii. Şi oamenii au aici vocaţia ascensionalităţii. Le privesc gesturile, le caut privirea - sunt dinamice şi agere, hotărâte şi demne, naturale şi crispate în cutezanţa lor.
Câmpuri pătate de oi. Cer pătat cu nori.
Lunca Moldovei scăldată în verdeaţă. Ochiuri de lumină în vârtejuri vegetale. Căsuţe solitare - bulgări de viaţă umană. În curgerea ei vaporoasă, învăluită uşor în ceaţă, apa devine translucidă şi ireală, împrumutând efecte cromatice nebănuite, aproape eterice.
În cea mai mare parte a sa, relieful se ridică învingător între stânci şi cer, între material şi eteric. Pe alocuri, pădurile de fag cern lumina peste creştetele munţilor, rărindu-se treptat şi făcând loc unei excrescenţe a pietrei, unui conglomerat stâncos ce creează împresia începutului lumii - când mineralul îşi revarsă neverosimil, până la refuz, formele şi masiva plinătate. Imagini cu cetăţi de stâncă şi fortăreţe de păduri, într-un colorit aproape nefiresc de viu şi iradiant. Magme şi fluvii de piatră, ca într-un vulcan după erupţie.
Uluitor acest peisaj cu verticalităţi îndrăzneţe, sprijinite pe dealuri doamoale, încărcate de cireşi sălbatici şi răsfrânte în ape iuţi, cu maluri revărsând nestemate multiforme şi multicolore de flori!
Explozie de cromatic şi de o misterioasă şi captivantă densitate...
Tărâm cu toamne de vis, foşnind de pârg, solemne şi cuceritoare; cu copaci înalţi şi grei de aurul frunzelor şi de arama luminii; cu case din bârne, frumos
văruite, ca într-o poveste cu pitici uriaşi, uitate parcă şi pierdute printre denivelările formelor de relief.
Tărâm cu zăpezi albind de veşnicia aşteptării; cu roci adormite sub cerul plumburiu, devenind el însuşi rocă.
Tărâm cu primăveri înfiorate plăcut de imensitatea trecutului şi prezentului geologic ce le împresoară, iniţial nehotărâte şi timide, apoi tot mai lşiniştite de zborul mlădios al lăstunilor şi de covoraşele de ghiocei ce sparg crusta rece a zăpezii.
Tărâm cu veri strălucitoare, fremătând de viaţă; cu stâne de oi urcat spre verdele crud al ierbii din apropierea văzduhului, proiectate spre cer ca într-o lume răsturnată printr-un reflex fenomenal de oglindă magică.
Tărâm al credinţei cu mânăstiri ridicate de marii domnitori Moldavi în cele mai tulburente zile ale ţării...
-->
Răspunsuri
Eu am o slăbiciune pentru aceste meleaguri şi este oarecum justificată având în vedere că sunt născut în Bucovina, mai exact în Gura Humorului şi tot acolo am trăit o bună parte din viaţă, iar bunicii mei dinspre tată sunt născuţi în Bucovina de Nord ce acum face parte din Ukraina. Cu toate că am şi ceva sânge huţul, nu sunt deacord cu această ruptură a Nordului Bucovinei de România şi nu numai. Această nemulţumire m-a făcut să mă împotrivesc tatălui meu atunci când vroia să mă înveţe limba ukraineană, iar el când îmi spunea ceva în ukraineană nu-i răspundeam decât în română.
Nu-mi reneg originea, dar România este ceea ce mi-a oferit totul, iar Ukraina este doar ţara strămoşilor mei.
Cezar