Dac-ar fi s-o mai iau o dată de la-nceput,
Să pot aprinde flacăra ce-mi pâlpâie la tâmple,
În întuneric să strălucească gândul neştiut
Şi iubirea să-nflorească-n gesturile simple,
Atunci în suflet tristeţea n-ar mai fi-ncăput
Şi ce am trăit n-ar trebui să se mai întâmple...
Poate, dacă s-ar întâmpla să mă mai nasc o dată
Toate visele care acum se-mprăstie-n zori,
Ar prinde aripi s-ar zbura în lumea toată
Sau poate rădăcini ar prinde în sufletele de flori,
Dimineaţa petale să deschidă dintr-odată
Şi să sărute cerul albastru fără nori.
Dar, la lumina stelelor de vise răvăşite
Gândul zboară nestingherit printre vagi iluzii,
Iar soarta care hotărăşte şi căile greşite
Lasă uneori loc la interpretări şi la confuzii,
Şi poate dacă semnele ar putea fi desluşite
N-am mai spera la şanse şi la noi ocazii...
-->
Răspunsuri