Tristan şi Isolda de Camil Baltazar

Cu soarele din toamna asta chilimbara, Azi ti-am simtit, întâia oara, Trupul, ca un destin si ca un scut Pe trupul meu asternut. Alba ardeai în calma noastra-adorare, Din care mâinile-mi un nimb ti-au fost încins, Iar toamna când pojarul si-a aprins, Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta învâlvorare. Puri sub steag de foc pluteam, corabie Alba; toamna, printre lacrime filtrata Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie De înaltare si de puritate.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.
-->