La casa razleţită, ca un cuib uitat,
noaptea dorinţei o mângâi s-o sufoc,
la geam vântul se-ncinge ne-ncetat.
am somnul viscolit de un fior rece
În care sânii-ţi plâng după veşminte,
Auzi fuge timpul prin ceasornic trece
luna prin perdele se face că minte.
Trupul tău mă arde ca un şarpe de jar,
peste voinţa sedusă şi sihastră,
În sobă trosneşte butucul de stejar
noaptea se destramă pleşuvă, albastră.
Iubito, zorii ne-au prins cu o rază
în mobile, caldura să se aşeze
Tu dormi, eu singur, o să rămân de pază,
umbră neştiută, somnul să vegheze.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Un poem minunat plin de iubire...Felicitări!
Mulţumesc dna Maria Ciobotariu, pentru apreciere şi postare.
O seară minunată!
FELICITARI !