(Seminței de măr)
În față poteci, în mine mistere
Se-ntrec felurit s-atingă lumină
Prin pulberi de drum sclipind efemere
Zac stele. Arzi lună, dar mult prea puțină
Cu pasul desculț și tâmpla cuminte
Mă-ntreb de ce vrăbii nu zboară-mprejur
În zări umbre cresc, rostesc jurăminte
Văzduhul e viu și aerul pur
Mă-ndrept spre pădure, iluzii mă-ncearcă
Ursite stau smirnă n-au timp de ursit
Simt teama crescând sub strai, o libarcă
s-ajungă la suflet ar vrea. E ticsit…
…de neîntâmplări, de plecări și de ruguri
E desferecată pădurea și verde
Sunt crengi ce mă vor, mă strigă prin muguri
În urmă cărarea orfană se pierde…
Coșmarul se stinge sub pleoape febrile
Pe buze am gustul seminței de măr
Pierdută e frica, impulsuri caline
Mă-ndeamnă să aflu curat… Adevăr!
-->
Răspunsuri
ADMIRATIE ! PURITATE!
Domnule CARACAS MIRCEA FLORIN vă mulțumesc nespus popasului și aprecierii dumneavoastră,
Considerație!
Domnule Mihai Katin ați înțeles pe deplin frământările sufletești ale eului - personaj al acestei poezii.
Simbolul sâmburelui, nevoia de adevăr!
Considerație!
Nici pe departe COȘMAR, ci o încântare turnată în versuri cristaline cu o măiestrie rar întâlnită în poezia de astăzi. Talent și inspirație pe parcursul celor cinci strofe pline de încărcătură emoțională persistentă ! Felicitări binemeritate autoarei, care merită din plin trofeul PENIȚA DE AUR !
Vă mulţumesc domnule Corneliu Neagu mă simt copleşită de cuvintele dumneavoastră.
Puteţi vizita blogul personal https://simboluriverzi.blogspot.com/
Cu mulţumiri, aDa nemescu
-
1
-
2
de 2 Următor →