te-am inecat in lumina sufletului meu,

astfel dorind sa-ti sterg pacatul,

dar tu incerci sa evadezi mereu,

crezand ca poti sa-mi parasesti palatul.

nu-i chip sa scapi, nu incerca!

durere multa vei cunoaste ...

de mult trecuta-i vremea ta ...

nu vreau sa poti iar a te naste!

ce vrei, de fapt? cati iarasi sfada?

iubire ceri? vai! ce corvoada!

tu stii sa iei pana golesti,

nu vrei sa dai nici cand primesti.

ce pot sa sper? vrei sa vorbesti?

nu vreau s-ascult! ma-nebunesti!

as vrea sa taci, dar sa graiesti ...

nu indrazni sa ma privesti!

in mintea mea inmuguresti

si tare-as vrea sa te caiesti,

pe cale-ntoarsa sa pornesti,

in mine iar sa te topesti

si-apoi  ... apoi sa uit ca esti! ...

as vrea sa plec

sa ma pierd pe mine-n uitare,

as vrea sa ma duc

intr-o lume de vis si-alinare.

peisaj tomnatic,

fasaiala de frunze uscate,

iubiri pierdute,

cu aroma de vise desarte.

cuvinte dulci

ce odata rostite cereau,

s-au transformat in fulgi

de zapada ce-acum se topeau.

imi place pustiul ...

in plimbare picioru-mi strabate

cararile mute

de glasuri candva inundate.

am liniste-n suflet.

am cladit acolo un castel!

unde demonii noptii

nu pot patrunde in el.

ploua incet,

peste ziduri de piatra si fier,

si fiece picur

aduce un murmur cu el.

in soaptele ploii

rasuna povesti cu dragoni,

privirile lunii

de sus, ne topesc pe noi doi.

si mainile calde

se-ntind doritoare spre cer,

secretele noptii flamande,

cu zorii, usor, ele pier ...

nu vreau sa fiu aceasta scarbosenie,

acelasi suflet ratacit ...

si sa te vad cum ma tarasti cu jena

catre mormantul parasit.

cum ma arunci ca pe o cazna,

cum te debarasezi voit,

cum inapoi nu mai privesti de-o vreme,

de parca eu as fi pierit.

tu m-ai varat in groapa neagra

si m-ai lasat sa lancezesc,

spori, mucegai, crescuti de-o palma

intregul corp mi-l subrezesc.

si ma tarasc iarasi din groapa,

din umezeala si noroi,

privesc spre cer cu ameteala,

cad stele-n ropot, roi si roi.

o-ntreaga lume de betie

se pravaleste in abis

si-as tot privi o vesnicie,

numai spre haul larg deschis.

dar sa ma-nghita iar pamantul,

de data aceasta clar, voit,

nu as putea sa-mi dau cuvantul

ci as lupta ca sa evit!

Si as zbiera spre bestia cruda,

din iad in ceruri sa se-auda,

as indura orice osanda,

ca ochii mintii sa-mi deschid!

ce sa-ti  spun?

inchid doar ochii

si te las sa ma atingi

cu acele vorbe crude ...

ai sa vezi,

n-o sa ma-nvingi!

nu se frange-n foc de ceara

gandul clipei cea fugara,

in otrava de cuvinte

nu se va-neca cuminte,

vei vedea!

si de vei vana momentul

ratacirii, fara cap,

a ratiunii mele mandre,

inotand catre salvare,

voi razbate!

ce sa fac?

ai mizat iar pe mandria,

ce invinge fiinta oarba

si m-ai tras de mana tare

catre intuneric mare ...

lup hulpav! eu am riscat

ca o caprioara muta,

oglindindu-si setea-n lac.

pipaind orbeste zidul,

incercand sa ma intorc,

mi-am privit inima-n graba:

slaba roaba!

ce se tanguia sarmana:

"incurcate ite multe ...

cuib de drac!"

si pe varfuri se strecoara

pasii repezi merg saltat,

incercand sa simta calea

... s-a-nserat!

as vrea sa stiu, oh! cat as vrea sa stiu!

ce taina mare, mare, in mine, pot sa tiu.

caci sub povara ce-o resimt esti tu,

tu, acel gand marunt, ce a-ndraznit sa creasca,

in interiorul meu far' ca macar sa se opreasca,

faptura mica, cu grai ce aduci veste

si imi distrugi din minte acea poveste,

tu! zana hada, vrajitoare,

care-mi transforma biata inima in cersetoare,

tu! cel strigoi ce-n umbre se ascunde

si intineaza tot, cu maini murdare, tremurande,

acelasi tu, ce-n vise iar mi te strecori

si imi pictezi pe cerul meu senin doar nori,

dragon cu capete o suta, bestie cruda,

cosmar ce-n noptile ploioase te inunda,

pe tine vreau acum sa te provoc!

din mintea mea sa te intorc,

sa simt din nou mirosul diminetii

si-un soare galben, pur, s-apara-n locul cetii,

intoarce-te la mine basm frumos, apari!

si pe cararea ce pasesc presari:

minuni din vise, flori parfumate,

pufosii galbeni pufuleti, placeri promise,

in paradisul meu, molcom, ma pierd ...

intinde-mi mana .... te astept!

azi te invoc!

si din adancuri te intorc sa vii,

sa ma atingi ...

intregul basm cu vraja sa-i invii!

caci esti lumina,

ce-n suflet temator s-a cuibarit, 

si aducand iubirea,

castelul de clestar l-ai cucerit.

intoarsa-n suflet,

dorinta dintr-o data m-a pornit,

si catre tine

privesc cu dor nemarginit.

in dansul nostru,

noi in iubire ne-am topit.

uitand de teama,

uitand de tot ce ne-a ranit.

privind spre stele,

noi mana-n mana am privit,

ce aripi grele!

noi doi cu greu ne-am despartit ...

cenusa-n vant ...

oh! viata-i cat o clipa-n gand ...

adio, suflet!

am respirat, am ras, am plans ... si nu mai sunt!