nu vreau sa fiu aceasta scarbosenie,
acelasi suflet ratacit ...
si sa te vad cum ma tarasti cu jena
catre mormantul parasit.
cum ma arunci ca pe o cazna,
cum te debarasezi voit,
cum inapoi nu mai privesti de-o vreme,
de parca eu as fi pierit.
tu m-ai varat in groapa neagra
si m-ai lasat sa lancezesc,
spori, mucegai, crescuti de-o palma
intregul corp mi-l subrezesc.
si ma tarasc iarasi din groapa,
din umezeala si noroi,
privesc spre cer cu ameteala,
cad stele-n ropot, roi si roi.
o-ntreaga lume de betie
se pravaleste in abis
si-as tot privi o vesnicie,
numai spre haul larg deschis.
dar sa ma-nghita iar pamantul,
de data aceasta clar, voit,
nu as putea sa-mi dau cuvantul
ci as lupta ca sa evit!
Si as zbiera spre bestia cruda,
din iad in ceruri sa se-auda,
as indura orice osanda,
ca ochii mintii sa-mi deschid!
-->
Comentarii
multumesc frumos :)
Felicitări, frumoase versuri!
Superbe versuri..Felicitări!