la ele a venit pentru prima dată vânzătorul de aripi

nu costau foarte mult

ziua îşi cărau copiii în spate

până când una l-a lovit pe micuţ

de marginea lunii ce se ascunsese în tomberon

ca un sunet grav de pian s-a arcuit în zare

mirosul de îndoială

copilul desfăcuse cămaşa albă plină de spaimă

şi trupul fraged sclipea ca un zâmbet ucis

de nemiloasele secunde

motivul pentru care femeile au renunţat la aripi era serios

nu găseai cuvinte împletite pe buzele păsărilor

se aşternea bezna când au adus bărbaţii din câmp

să le prindă cu fire de aur

penele însângerate

smulse din aripa vremii

răsăritul i-a găsit în culmea nebuniei

jucau în formele nesigure ale razelor

ca şi alţi copii loviţi în amintiri

Jurnalul pietonului analfabet                         

noaptea îşi plătea somnul cu sticlă

spărgea pieptul universului

măturând în fiecare secundă cioburile iluziilor

avea un carneţel vechi pe care nota fiecare mişcare

a frunzelor de arţar

nu obosise niciodată

braţele se micşoraseră şi intrau în cutia destinului

făcea planuri cu petele de culoare

din primele secunde ale dimineţilor

avea numele trecut pe două fotografii

din albumul vecinului cu apartamentul pe colţ

câteodată se furişa la tomberon cu lista şi citea

semnele verzi din colţurile de sus lăsau loc de interpretări

oricând puteau să-l acuze de neglijenţă în serviciu

ghinionul a făcut să treacă strada prin acelaşi loc

de mai multe ori

semaforul a schimbat culoarea

cu câteva nanosecunde mai devreme

îngrămădisem celulele moarte

în colţul unui cuvânt

alb

sângele se scurgea pe o scândură de brad

amestecându-se cu răşina

mă îmbăta mirosul gândurilor

te vedeam prins în perdeaua dimineţii

 tablou cu ramă veche

desculţă intram în amintirile tale

ca un film de scurt metraj

se derula dragostea noastră

oasele îşi strigă sărăcia

în ritm alert

ne ameţesc ploile de stele

nu se opresc decât o dată la o mie de ani

cad pe pământul inimii şi se lovesc de

necredinţa oamenilor

ce traversează mereu pe culoarea interzisă

în dezacord cu mişcarea braţelor

e linişte în centrul universului

nu începe nici o definiţie

toate conspiraţiile servesc drept model

unor generaţii înjunghiate