îngrămădisem celulele moarte
în colţul unui cuvânt
alb
sângele se scurgea pe o scândură de brad
amestecându-se cu răşina
mă îmbăta mirosul gândurilor
te vedeam prins în perdeaua dimineţii
tablou cu ramă veche
desculţă intram în amintirile tale
ca un film de scurt metraj
se derula dragostea noastră
oasele îşi strigă sărăcia
în ritm alert
ne ameţesc ploile de stele
nu se opresc decât o dată la o mie de ani
cad pe pământul inimii şi se lovesc de
necredinţa oamenilor
ce traversează mereu pe culoarea interzisă
în dezacord cu mişcarea braţelor
e linişte în centrul universului
nu începe nici o definiţie
toate conspiraţiile servesc drept model
unor generaţii înjunghiate
-->
Comentarii
Va multumesc, mult!
Semn de lectură cu admiraţie pentru un poem profund cu imagini de o plasticitate aparte.