nașterea ca poem
viața balon de săpun
restul nimicul
Costel Zăgan
Ucigașul avea versurile curate
amprentele toamnei peste tot
fericirea însă nu-i dădea pace
însă pe detectiv îl durea în cot
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
Postările lui Costel Zăgan (868)
Filtrează după
La ce-i bun un profesor
întrebare fără de răspuns
la ce-i bun un profesor
râd izbucnind în plâns
Întrebare fără de răspuns
ori bătaie de joc pe față
în bancă soarele-i ascuns
doar proștii azi învață
Ce bătaie de joc pe față
la ce-i bun un profesor
carte domnilor pe viață
la ce-i bun un profesor
Întrebare fără de răspuns
în miezul tăcerii nepătruns
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
De astăzi
numai dragostea
îmi va fi
oglindă
ura
o las
prietenilor
Costel Zăgan, Ode gingașe
Totuși fir-ar să fie
de magiun cu poezie
Costel Zăgan, Distihurile lui Dionysos
Am văzut amintirile
cum se spală cu sângele meu
pe mâini
și n-am nicio dovadă
că mai trăiesc
din brațele fericirii
mi-am luat crucea
și dus am fost
cu
viteza luminii
locuiesc între cer și pământ
între adevăr și minciună
liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul
totuși
în fața proștilor îmi pun mănușile nostalgiei
iartă-i Doamne că nu știu cine sunt
deși proști ca anul acesta ca anul trecut
și ca de când sunt n-am văzut niciodată
Doamne
când mă uit în oglindă
îmi vine
să scot
pistolul
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014
scrisori în verde
toamnă abandonată
chiar la post-restant
Costel Zăgan
Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic
Mă doare în Atlantic
și-n Asia mă doare
mă doare că-s romantic
ca un apus de soare
În Asia mă doare
mă doare ce-a zis popa
și în vacanța mare
mă doare-n Europa
Și chiar în Singapore
mă doare vreo trei ore
Costel Zăgan, Cez(e)isme II
Dragi Copii,
Viața la țară-i solicitantă, mai ales când ești pensionar și-ți pierzi vremea doar cu tine și prietenii din bibliotecă.
Lumea zice c-aș fi cam leneș. Eu nu am însă niciun motiv să o contrazic.
Oricum, nici nu fug după muncă, nici nu fug de ea. Dacă este-i foarte bine, dacă nu, toată lumea-i mulțumită.
Să zicem.
Cu cât trece timpul, cu atât mai mult semăn cu voi: adică nu-mi pasă decât de învățătură!
Glumesc?
Nu știu. Voi ar trebui să știți mai bine. Și poate că știți, însă nu vă lăudați.Singura voastră mândrie rămânând copilăria: raiul pe care Dumnezeu l-a uitat pe pământ.
De-aia sunt prieten cu vântul ăsta de primăvară: că bate numai spre copilărie!
Costel Zăgan
Versul este ca şi vinul
adevărul curge-n vin
niciodată nu-mi fac plinul
ci mereu Doamne sunt plin
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Rațiunea merge descuță pe drumul de țară
În căutarea sensului pierdut bunul simț e
la
locul
accidentului Viața pe o planetă uitată de Dum
nezeu Marșul trumfător al omului este între
rupt de războaie și surâsul copiilor Ca orice
animal sălbatic omul vânează pe om Unde să
mă ascund frica mă urmează peste tot Am și-o
ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul
Rusia cu pușca la ochi mă urmărește peste tot
Nevinovat ca și ceilalți mă îndepărtez de casă
Lătrăturile câinelui mă urmăresc și-n gaură de
șarpe În coaste simt răceala unui pistol Mergi
înainte dobitocule Merg Înainte e rațiunea În
spatele meu poezia târăște frumusețea
la groapa comună
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Ce fără margini încântare
ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut
Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul
Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n mare
cu răsăritul şi-asfinţitul
e cea mai pură întâmplare
Ce cântec fără de-nceput
ce rai de unde-ai re-născut
Costel Zăgan, CEZEISME II
Iubirea poate întreabă
iubirea poate răspunde
bunica firului de iarbă
zăpada îmi spune du-te
Iubirea poate răspunde
iubirea poate încearcă
dintre zările profunde
soarele-i o altă barcă
Iubirea poate încearcă
bunica firului de iarbă
cerul atât drept cască
iubirea poate întreabă
Iubirea poate răspunde
- poezie pe unde scurte-
Costel Zăgan, CEZEISME II
Visul alt apendice inutil
scriu
cu deșertăciunea pe deșertăciune
scriu
și
întretimp
un om ucide alt om
o femeie naște
un bărbat iubește
în timpul programului
și-un înger
se-ascunde
după
aripile sale
minuscule
Costel Zăgan, Ode gingașe
Iată venit(ă) parcă din Franța
cuvântul de ordine-i speranța
Costel Zăgan, Distihuri rebele
răni de cauciuc
baloane de săpun
înălțare-n ghips
Costel Zăgan
Așa vedetă după vedetă
ocupatu-ți-au Parnasul
de-aia nimeni nu regretă
drapelul îți șterge nasul
Ocupatu-ți-au Parnasul
Johnny Billy et company
dar Stalin întoarse ceasul
însă de ce te-ai împotrivi
Johnny Billy et company
nimeni totuși nu regretă
oare nu mai au ce pustii
când vedetă lângă vedetă
Ocupatu-ți-au Parnasul
Carpații mută compasul
Costel Zăgan, CEZEISME II
Cum să-ți ierți inima
pentru că iubește
cum să-ți ierți ochii
pentru că admiră
Cum să-ți ierți mâinile
pentru că mângâie
cum să-ți ierți picioarele
pentru că aleargă spre iubire
Cum cum cum cum
bum publicitate
Costel Zăgan, Ode gingașe
M-am trezit cu ochii
plini de vicol
şi de
ninsori de legănat copilăria
Brrr Doamne
ce iarnă imaginară
cu
mâinile înmănuşate-n versuri
cu
haine călduroase de sonete
şi
căciuli trase
peste ochii copilăriei
ninge
pastel de Crăciun
album de artă
poetul și iubirea
figură de stil
Costel Zăgan
-->