La Editura Herg Benet, în colecția Radical din 7, a apărut romanul Ani cu alcool și sex, de Cristina Nemerovschi. Cea de-a treia carte a autoarei, Ani cu alcool și sex, este atât un prequel, cât și un sequel al romanului de debut, Sânge satanic. Personajele din controversatul Sânge satanic revin cu noi întâmplări și introspecții, umorul negru nu lipsește, iar viziunea asupra societății românești, în continuă schimbare, este mai nihilistă ca oricând.

Lansarea noului roman al Cristinei Nemerovschi va avea loc în cadrul târgului de carte Gaudeamus 2012, pe data de 24 noiembrie, de la ora 18, la standul Editurii Herg Benet. Până la data de 30 noiembrie, cartea poate fi comandată cu autograful autoarei din librăria online a editurii, aici: http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/ani-cu-alcool-si-sex-cristina-nemerovschi

Ce putem citi în Ani cu alcool și sex:

Ani cu alcool și sex continuă nihilismul, mizantropia, ironia, revolta împotriva societății manelizate, reflecțiile originale, scenele necenzurate și detaliate de sex și umorul spumos din Sânge satanic. Romanul reia carismaticul și controversatul personaj M., cu pasaje temporale din diferite perioade ale vieții sale, viața celei “mai mișto ființe care a existat vreodată pe lume”. Scena întâmplărilor este când Bucureștiul, cu barurile și cluburile în mare parte dispărute între timp, când Vama Veche, dar nu numai. În jurul lui M. gravitează atât personaje noi, la fel de memorabile, cât și aceiași R., B., A. sau D. Nostalgie, răfuiala cu timpul, dorința de a păstra intacte sentimente și ființe încheagă firul epic al întregii cărți. Dur și extrem, dar și mai întunecat-romantic decât Sânge satanic, Ani cu alcool și sex este atât un prequel, cât și un sequel, lăsând cititorul avid în așteptarea cărții care va încheia trilogia unui nihilism actual, dezinhibat, inimitabil și adesea autoironic.

 “Ani cu alcool și sex, la fel ca Sânge satanic, este un ghid artistic de supraviețuire într-o Românie șocant de imbecilizată, o Românie care depășește orice distopie, oricât de pervers și minuțios imaginată ar fi aceasta.” (Cristina Nemerovschi)

Un fragment din roman poate fi lecturat aici: http://www.hergbenet.ro/cristina-nemerovschi-ani-cu-alcool-%C8%99i-sex.html

Despre Cristina Nemerovschi:

Supranumită de critici “rebela literaturii române de azi”, Cristina Nemerovschi s-a născut la București. A urmat Facultatea de Filosofie și un master de filosofia matematicii, finalizat cu o dizertație centrată pe analiza lucrărilor lui L. Wittgenstein. De asemenea, este licențiată în Comunicare și Relații Publice.

Romanul său de debut, Sânge satanic, a apărut în 2010 la editura Herg Benet, fiind reeditat câteva luni mai târziu. Cartea a reprezentat atât un succes de critică dar mai ales de public, devenind, în numai un an, un adevărat fenomen social, consacrând un nou stil în literatura tânără și inspirând numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, visual art, muzică. Sânge satanic a primit referințe elogioase, fiind comparat cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess. Romanul a fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea anului 2010, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture. Câteva traduceri sunt în pregătire.

Al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, Pervertirea, a apărut în 2012 la editura Herg Benet. Cartea a fost supusă controverselor încă din primele luni, câteva lecturi fiind întrerupte, temele romanului fiind considerate “imorale, violente și indecente”. A doua ediție a cărții a fost anunțată pentru sfârșitul anului 2012.

Proza Cristinei Nemerovschi a fost inclusă în câteva antologii, atât din România, cât și internaționale.

“Cristina Nemerovschi scrie în acvaforte despre plictiseală, depresie, lene și dezgust, despre alcool, droguri, viața la limită. Navigând, cu o abilitate ce denotă un talent absolut remarcabil, între realism sau hiperrealism și coșmăresc, între halucinație și magma tenebroasă a peisajelor interioare din mintea unui personaj beat sau drogat, Cristina Nemerovschi săvârșește veritabile tururi de forță în schimbarea registrelor stilistice. Cu scriitura ei dură și sensibilă, sarcastică și tandră totodată, servind o anti-estetică personală, Cristina Nemerovschi se dovedește rebela literaturii române de azi.” (Radu Voinescu)

Vineri, 9 noiembrie, în Club La Scena din Calea Călărașilor nr. 55, București, Ștefan Caraman și prietenii vă așteaptă să lansați împreună volumul 92 de povești cu cărți, apărut la Editura Herg Benet.

Lansarea de carte va avea loc în salonul verde al clubului, la parter, începând cu ora 20.30. Ea va fi precedată, de la ora 19.00, de spectacolul de teatru Talk Show (de Ștefan Caraman).

Afterparty cu clătite – vino cu un borcan de dulceață din fructul favorit.

92 de povești cu cărți este o colecție de povestiri inspirate și centrate în jurul cărților, dar nu numai. Cartea este când blândă și prietenoasă cu cititorul său, când acidă și ironică, dar irezistibilă.

“Cele 92 de poveşti se organizează într-o serie de poveşti de viaţă, cu suişuri şi coborâşuri, cu stări ce variază de la plictis, regret la nonşalanţă; de la amor la boală, din librării în spitale, de la copii la bătrâni … un volum al contrastelor. Cărţile se clădesc într-un spaţiu urban expus doar prin prisma legăturilor directe dintre autor şi ghidajul arhitectural al librăriilor (portal-uri către universuri tot mai variate), al clădirilor vechi sau chiar al direcţiei din care bate vântul. Simplitatea dialogului conferă o trăsătură aparte iar poveştile se înlănţuie ca un drog în sinapse. Cărţile spun poveşti despre cărţi, despre oameni, despre efectul social pe care îl au acestea (evidenţiat în povestea 30 a cărţii frumoase despre un om foarte urât), despre conexiunile între generaţii.” (Marius Surleac)

“Un om și o carte merg ținându-se de mână, strada, clădirile, ceilalți, un om și o carte se strecoară, ca o pereche de cuțite în carnea unui prunc care trebuie să plătească pentru cei care nu mai au, “spre est spre est”, arată omul cu un deget bont, apoi se șterge de sudoare și de praf, cartea i se urcă pe umeri și privește în aceeași direcție, dar vântul îi tot împrăștie paginile peste ochi, nu văd, nu văd, strigă din tot cuprinsul, coperțile o strâng, o strâng…

Când deschizi o carte, când o citești, când o termini înaintea poveștii…” (“92 de povești cu cărți”)