Cuvinte nerostite,
Oftează-n amintire
Cu lacrimi nesfârșite,
Dar tu nu vezi iubire

Că-n geamăt de durere,
Rana iubirii țipă,
De când mi-ai dat tăcere,
Plecând în mare pripă.

Și dorul mă petrece,
Și-aș vrea să-l dau deoparte,
Dar el nu vrea să plece
Și sângerez de moarte

Când haosul din gânduri
Mă duce-n jos la vale
Prin labirint de prunduri
Unde nu-i nicio cale.

Iar damna mă acuză
De vorbele tăioase
Și-n voaluri de meduză
Sufletul meu îl coase.

autor
Dorina Omota
05.04.2019

Îngemănează clipa asfințitul
Și răsăritul pe altar de dor
Privind spre începutul și sfârșitul
Romanțelor cu iz de ' Te ador'.

Se scaldă inserarea în regrete
Și dimineți se sting cu un fior
Ivit din amintirile secrete,
Ca un sărut trecut printr-un fuior.

În care toarce azi dezamăgirea
Iar roata se învârte prin tăceri
Și ata iese ruptă ca iubirea
Pierdută la ruleta de plăceri.

Iar dragostea se-ascunde în uitare,
Când zorile mai varsă câte-o zi,
Care, fără regret sau remușcare,
Aruncă-n hău speranțe străvezii.

Trădări, minciuni și vorbe-nșelătoare
Dispar încetișor înspre zenit,
Iar de pe ochii triști, raze de soare
Alungă norii care i-au rănit!...

autor
Dorina Omota
12.01.2019