Cuvinte nerostite,
Oftează-n amintire
Cu lacrimi nesfârșite,
Dar tu nu vezi iubire
Că-n geamăt de durere,
Rana iubirii țipă,
De când mi-ai dat tăcere,
Plecând în mare pripă.
Și dorul mă petrece,
Și-aș vrea să-l dau deoparte,
Dar el nu vrea să plece
Și sângerez de moarte
Când haosul din gânduri
Mă duce-n jos la vale
Prin labirint de prunduri
Unde nu-i nicio cale.
Iar damna mă acuză
De vorbele tăioase
Și-n voaluri de meduză
Sufletul meu îl coase.
autor
Dorina Omota
05.04.2019
Comentarii
Pop Dorina...dacă asta se înțelege din poezia mea înseamnă că nu am ce căuta pe acest forum...Vă mulțumesc!
Cu-n suflet „cârpit” cu iubire
Poți merge mai departe.
De-ai obosit, dă-ne de știre
Fiecăruia în parte.
Te-om ajuta cum om putea:
Cu like-uri, zâmbete și flori,
Căci văd că arde-n tine setea
De a ne-nveseli de multe ori.