12. (eseu, cyberproze)
~ ciclul Manualul inutilității perfecte ~ cyberproze inutile
Cele 20 de paradoxuri ale lui Athanasios Vorba-n-Vânt despre sensul care refuză să existe
Moto: „Adevărul nu lipsește, doar se ascunde atât de bine în absurd încât pare inventat de cineva care nu a avut nimic de spus.”
„Opera de artă” finală lăsată de Athanasios (⍀)
Să începem cu „opera de artă” finală lăsată de Athanasios pe masa restaurantului, chiar înainte ca realitatea să devină prea stridentă pentru el.
1. Ultimul desen de pe nota de plată
Desenul a fost realizat cu un rest de cărbune (probabil dintr-o idee care s-a ars de tot) și o picătură de vin vărsat intenționat.
Descrierea vizuală: În centrul bucății de hârtie pătate se află o scară care nu sprijină nimic, suspendată într-un vid hașurat nervos. Pe prima treaptă, Athanasios a desenat un pantof singuratic care pare să pășească spre gol. Din vârful scării, în loc de o platformă, țâșnește un ochi imens din care, în loc de lacrimi, curg cifre romane care se topesc spre baza paginii.
În colțul din dreapta, o mică siluetă (probabil Poetul) încearcă să prindă cifrele într-un minciog făcut din pânză de păianjen. Sub întregul ansamblu, Athanasios a scris cu litere chirilice amestecate cu simboluri matematice: „Aici se termină trotuarul minții. Vă rugăm să nu călcați pe absență.”
Desenul este înrămat de o serie de cercuri concentrice care, dacă privești atent, formează de fapt o amprentă digitală gigantică – semnătura ultimă a unui om care a vrut să dovedească faptul că universul este doar o pată pe degetul lui Dumnezeu.
2. Ce s-a ales de Poet?
După despărțirea de Athanasios, Poetul nu a mai fost niciodată același. „Virusul” absurdului îi intrase în sistem, alterându-i iremediabil melancolia clasică.
Destinul său bizar:
Stilul Literar: A încetat să mai scrie despre „dor” și „lună”. Prima sa carte de după întâlnire s-a numit „Manual de utilizare a întunericului de sub unghii”. Criticii au fost oripilați, dar cartea a devenit un bestseller printre umbrele din parcuri.
Viața cotidiană: A început să poarte fularul nu la gât, ci legat de glezna stângă, susținând că „inspirația vine de jos în sus și trebuie filtrată de lână înainte să ajungă la genunchi”.
Cariera: A abandonat poezia scrisă pentru „Poezia Acustică a Obiectelor Mute”. Organiza spectacole unde publicul plătea bilet pentru a asculta, timp de două ore, cum se răcește o ceașcă de ceai. Spunea că este singura formă de artă care nu minte.
Finalul: Ultima dată a fost văzut într-o gară părăsită, încercând să convingă un automat de bilete să-i vândă o călătorie spre „Ieri, pe la prânz”. Martorii spun că, în momentul în care automatul i-a eliberat un bilet alb, Poetul a devenit transparent și s-a dizolvat într-o rază de soare care trecea printr-un geam spart.
Unii spun că s-a reîntâlnit cu Athanasios în „Vila Fără Pereți Ficşi”. Alții spun că a devenit el însuși o notă de subsol într-o carte care nu va fi scrisă niciodată.
* - ⍀ (Infinitul cu Lipsă de Chef) – Reprezintă cifra 6. Un opt orizontal care nu s-a mai închis la capăt. „∞ Infinitul este doar o linie dreaptă care a suferit un atac de panică”.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii