17. (poezie, cyberpoem, cyberproză, cybereseu)
~ ciclu Matrix – ficţiune coerentă erotică ~
Eros în dimensiuni prăbușite și alte spații deșarte
Dedicaţie: „Trupurilor transpirate ce își scriu propria nemurire, evadând din regula sterilă a convențiilor administrative în penumbra uzinei.”
I: Geografii Clandestine
variante pe ocolitoare de centură - cyberpoem cu intensitate sacră/orgasmică (absolută)
Decor: În interiorul unui cort militar de izolare dezafectat, pe o targă metalică pliabilă, sub ploaia grea ce bate în prelata groasă
(el - 38 de ani, medic de gardă, proaspăt căsătorit, strivit de rigorile unui contract social administrativ; ea - 34 de ani, asistentă medicală, amantă clandestină, mânată de impulsuri sălbatice și pofte de moment)
carantină carnală pe targa de campanie
grefa clandestină pe piatra din alee (3)
miezul nopții se prăbușește greu
peste arborii exotici
ploaia caldă dizolvă fiece urmă de respectabilitate socială
suntem zei de carne izolați
sub arcadele verzi de iederă
unde fiece contract civil
verighetă sau trecut steril
se stinge definitiv
sub asaltul picăturilor de apă
pe targa udă a cortului
mirosul intens
de pământ reavăn și frunze zdrobite
ne inundă plămânii încordați
în această penumbră umedă
hainele tale
îmbibate rapid de stropii grei ai nopții
se lipesc lasciv de șolduri
într-un foșnet greu
lumina difuză a unei lămpi defecte
ne caută trupurile
în timp ce primele mângâieri
fluide deschid preludiul
găsind pulsația rapidă
ce trădează urgența dorinței
fiecare sărut flămând
lasă o arsură curată în beznă
simte-mă cum mă deschid,
îmi ghidezi mâna cu febrilitate
unduirile tale
urmează ritmul ploii calde
pregătind o descătușare brută
a instinctului primar
degetele tale subțiri
îmi explorează fin spatele drept
lăsând dâre de foc pe pielea mea umedă
și alunecoasă
nu mai există nicio mască sau alibi administrativ
ci doar foamea oarbă
a unei împreunări întâmplătoare
îmi șoptești printre dinți,
fă-mă să uit fiece contract
și fiece trecut steril
îmi fixez cu putere palmele aspre
de buzele tale moi
un sărut profund ce ne penetrează conștientul adânc
simt gustul de ploaie amestecat cu sudoarea ta dulce
suntem una,
acum și aici,
respirăm în același microfon al nopții,
rațiunea se anulează total
sub asaltul acestui instinct
lăsând doar mecanica oarbă
a plăcerii absolute
intru în tine direct
adânc violent şi fără calcul
o pătrundere profundă
ce face targa să vibreze ritmic
strigătul tău ascuțit de plăcere
se lovește de arbori
dumnezeule,
nu te opri,
nu te opri!,
devine mantra ta sacră
sfârcurile rigide înțepându-mi pielea
în acest haos acvatic
mă împinmgi în tine ca într-o menghină biologică
o poartă strâmtă a voluptății
unde totul devine doar puls
nu mai căutăm justificări
sau alibiuri pentru cei de acasă
ci expulzăm mondenul
prin fiece mișcare brută
grea
sudoarea dulce ne îmbracă trupurile obosite
înlănțuite
pecetluind sentința definitivă
a cărnii noastre libere
explodăm împreună sub ploaia
ce izbește mozaicul vechilor frunze
într-o descătușare de pulsații
supreme și extaz simultan
plăcerea ne lovește
ca o prăbușire a tuturor structurilor urbane
lăsându-ne secătuiți de fiece energie pe targa de cort
obosiți și fericiți în această grefă ilegală de carne
ascultăm cum liniștea dimineții
se așterne lent în zori
ștergând definitiv
și ultima verigă a realității lor sterile
©unionmetan, 2026
-->
Comentarii