Postările lui Fidel Nicolae (4)

Filtrează după

Băiatul meu

Te-ai născut, ai venit cu a ta privire....

plină de nemulțumire...

Mami, iubind fiecare părticică a ta

Te-a adus într-o zi cu peripeții

După ce cu o seară în urmă

Nici urmă de ciocolată nu se mai zări

Din Africana cu alune...

Poate de-aia îți place fisticul

Și ai mereu melicul de a te strecura ca asteroidul,

Printre noi, cei doi, perechea ce am încercat viitorul,

Gândind mereu că vom face așa cum Bunul

A dorit ca la piciorușe să îți așeze drumul.

 

Te culcam cu masaj.. zi-de-zi...

Noaptea ne culcai pe-amândoi

Cu căldura din sufletul tău

Ca o amuletă între amândoi.

Și așa au trecut zilele și am văzut

Libertatea din sufletul tău.

Nu ți-a plăcut niciodată să fii sub umbra palmei

Sau a vocilor ce-ți zic ce să faci.

Ai replicat mereu cu un mare... TACI!

Și te îndepărtai mereu de ceea ce

Credeai mereu că îți face un mare rău.

 

Cu toate astea fiul meu, ai depășit bariere,

Cu emoții surprinse de camere

Și poze fără de uitare, ca amintire

A forței ce înlăuntrul tău apare

Atunci când tu crezi că poți....

.... și nu ești călcat în picioare.

 

Îți cauți drumul și crezi că într-o zi

Cu fiecare clipă vei regăsi amintiri

Ce nu mai trebuie să te-arunce înapoi.

Sunt de acord cu tine ...

Du-te, ZÂMBEȘTE, IUBEȘTE dar GÂNDEȘTE!!!

Sufletul pune-l pe tavă cu bunătate

Fără a te uita la oglinda spartă

Care te rupe în bucăți!

Găsește o cale să fii tu mai bun, cel mai bun,

Nu pentru noi ci pentru VIITORUL

Copiilor tăi!!!

 

Învață să fii om pe-acest pământ..

Sublim în esență dar aspru în existență!!!

Fii BUN, îți spuneam copile,

În timp ce seva gândurilor toate treceau

Prin mâna dreaptă spre degețelele ce

Sprijineau a ta nesiguranță.

 

Ai devenit aproape un bărbat și... mama,

Cu sufletul imens își strânge lacrimile toate

În vorbe apăsate dar pline de iubire...

Iubire pentru tine, cel care umbra-i calci.

Să cauți să îndrepți pas după pas

Al tău destin pe drumul ce-ți dorești,

Cu vrednicie și lipsă de răgaz,

Să-l împlinești așa cum îți dorești...

Dar nu uita, copile: Mama, atunci când naște,

Inima-și frânge pentru tine!

O parte va fi mereu acolo cu tine!!!

 

Și-ascultă în tăcere atunci când vântul

Te abate... că sufletul și scutul tău

Sunt mama și tatăl tău!!!

 

Ridică-te! Nu sta uimit! Nu amuți deja!

Strigă-ți glasul și mută-ți pasul!

Ia viitorul în piept și spune-i

Că e al tău și tu ești al lui iar, străjerii tăi...

În viață sau de mult trecuți, sunt:

Energie, ancoră și cârmă atunci când pe

Marea vieții navighezi!!!

Citeste mai mult…

Mai bine mai târziu....

În așteptarea unui fulg de nea, stând rezemat în coate pe geamul larg deschis, cu ochii curioși privesc prin întunericul gol... lipsit de orice urmă de sărbătoare...

La un moment dat se apropie cu fesul său caracteristic un tip ce căra o pungă de 1 leu acoperindu-și urechea cu un apel extrem de important:

- Păi și când este, mă, întâi? Uită-te pe calendar!

- ...........

- Cum, mă, joi dacă marți e Revelionul?

- ...........

- Aaaa...., așa, vezi? Miercuri...păi vezi....

- ................

- Aha... Deci miercuri e întâi... joi în cât suntem?

Am închis geamul... Cu un surâs tâmp îmi dau seama că astăzi este duminică... dar nu știam în cât... WOW!!! Duminică, 29 decembrie 2019....

P.S. Chiar acum mi-am amintit... au trecut 20 de ani de când semnam ceva important la starea civilă... WOW din nou!!! Vă pup! Vă las! Am o vorbă de spus...(pentru a mea soață).. iar pentru voi:  SĂRBĂTORI FERICITE! FACEȚI CA FIECARE ZI SĂ CONTEZE PENTRU SUFLET!!!!

Citeste mai mult…

„ASCENDERE”

Vibrație....

Mișcare telurică sau zbucium de bucium,

Peste munții prea puțin încărcați

Cu sufletele luminând a sărbătoare

De soare...

 

Simțire...

De fire dorind o nouă reunire

A spiritelor toate

Cu conștiința ce nu mai poate

Să găsească

Liniște...

 

Transcendere...

Din energie pură fără putere

De „ascendere”

În trupurile lipsite

de simțire...

 

Spirala...

M-a prins nedemn într-un

Univers paralel

În care eu sunt eu

Și îmi doresc mereu

Un salt în ETER.

Citeste mai mult…

Gânduri șoptite

    C-aș vrea să spun ceva
    În sus eu m-aș uita
    Dar tot cu gându-n sfinte
    La sol El mă trimite
    Și vreau să strig, să spun, o șoaptă...
    pe pământ...
    Nu îmi găsesc cuvântul
    Care e greu ca gâtul ce nu-mi lasă gândul 
    s-alunece spre voi sau noi...
    sau ei...
    Și stau de parc-aș știi că ei
    Sunt toți cu noi ca voi
    Iar șoaptele nestrigate stau rezemate
    în coate... pe inimile mereu legate
    De-un nu știu ce proces al conștiinței toate.
    Și vreau să strig, să spun, să-mping încet...
    o șoaptă... cu grijă, de la spate,
    De teamă a nu se sparge
    Curând eliberată...
                                     cu gândul și inima la cel care trece printr-o încercare destul de grea...
Citeste mai mult…
-->