C-aș vrea să spun ceva
În sus eu m-aș uita
Dar tot cu gându-n sfinte
La sol El mă trimite
Și vreau să strig, să spun, o șoaptă...
pe pământ...
Nu îmi găsesc cuvântul
Care e greu ca gâtul ce nu-mi lasă gândul
s-alunece spre voi sau noi...
sau ei...
Și stau de parc-aș știi că ei
Sunt toți cu noi ca voi
Iar șoaptele nestrigate stau rezemate
în coate... pe inimile mereu legate
De-un nu știu ce proces al conștiinței toate.
Și vreau să strig, să spun, să-mping încet...
o șoaptă... cu grijă, de la spate,
De teamă a nu se sparge
Curând eliberată...
cu gândul și inima la cel care trece printr-o încercare destul de grea...
-->
Comentarii