Mulțumesc din suflet tuturor celor care azi au rupt din timpul lor pentru a fi alături de mine, pentru urările făcute și darurile primite!Cu respect și aleasă prietenie Gabriela Mimi Boroianu!
Citeste mai mult…
VisAdormită de-nserarea ce câmpiile înveleșteÎntr-o umbră lunecândă ce descântece șoptește,Ca un înger care plânge, ca un demon ce poftește,Mă ridică din visare și c-un dor m-ademeneşte.Nu e vară, nu e toamnă sunt doar florile visării,Picăturile de rouă sunt doar semnele mirării.Nu-i chemare, nu-i dorință, e o lungă așteptare,E doar sunetul iubirii, un ecou din depărtare...Și mă poartă printre umbre unde gândul tău mă cheamă,Ca o clipa de-mplinire fără frică, fără teamă.Ca surâsul unei zile când un soare o sărută,Ca un dor fără măsură într-o inimă tăcută.Numai timpul e dușmanul ce visările îmi curmăȘi din dulcea-nchipuire nu-mi lăsă nimic în urmă.Iar când zorii la fereastră nopții umbra-n pumn i-o strânge,Sub o geană de mătase lacrima în rouă plânge...de Gabriela Mimi Boroianu07.08.2015
Citeste mai mult…
Nostalgiile cuvintelor (39)de Gabriela Mimi Boroianu24.05.2017femeile au pielea afurisitădeși unii ar zice că e dulceprobabil de la coasta de drac li se trageunii le-ar căuta cusurca la boabele de strugurialții le-ar purta ca pe bijuteriitoți recunosc că au un rostdeși nimeni nu le cunoaște alfabetulîn care sunt scriseunii cumpără literealții bilete de trenviața e o călatorie numai dusși moartea e tot o femeienu știi niciodatăîn spatele cărui zâmbet se ascundefemeile sunt ca anotimpurilesau inverscu ele nu știi niciodată cum staiunii ar spune că sunt mai rele ca paianjeniialții ar da orice să se lipească de șoaptele lorau buzele roșiica păcatuldeși au mâncat primele din mărîn ochii lor plouăindiferent de zodieunii spun că poartă magie în degetealții că pot fi încătușate cu un inelși rochia de mireasăare farmecul eiîn zorii zilei de dupășarpele își schimbă culoarea
Citeste mai mult…
Casa cu pereții movde Gabriela Mimi BoroianuCasa cu pereții mov își sprijinea acoperișul de cer și toată culoarea soarelui se scurgea prin ochiurile ferestrelor în grădinuța din față unde gureșele vrăbiuțe jucau pitulișul în tufele cu liliac. Pe stâlpii verandei urca râzând caprifoiul. Ghivecele cu mușcate fuseseră scoase afară. Înflorite, albe așezate în coșulețe dantelate la fel de albe. Toată casa era învăluită într-o liniște ciudată, deși părea că are o muzică proprie.Întâi veniseră meseriașii lucraseră zi de zi o lună de zile și transformaseră casa acea netencuită, în care își făceau veacul pisicile din cartier, într-o căsuță desprinsă din povești.Apoi a apărut o femeie care, se dovedi a fi menajera, sprintenă și mărunțică, singura a cărei prezență constantă dădea impresia că locul era totuși locuit. Venea dimineața uneori cu plasele încărcate, alteori cu buchete de flori. Întotdeauna albe... Tot ea fusese cea care se îngrijise de grădină, bineînțeles îi supraveghease pe cei care plantaseră pomii și dăduseră viață colțului de rai din fața verandei.Doar privirile excesiv de indiscrete îi puteau descoperi și pe stăpânii casei.Bărbatul încărunțit înainte de vreme, pleca dimineața devreme și se întorcea mereu pe întuneric. Vecini șușoteau că ar lucra la bancă dar nimeni nu știa nimic sigur.Dar ce mă intriga și mă fascina cel mai mult era ea...Uneori, în zilele cu soare, ca o apariție fantomatică, ieșea și se așeza în balansoar cu o carte pe genunchi, nu știu dacă citea sau era doar un pretext de a se pierde într-o lume imaginară dar știu că nu mă puteam desprinde de fereastră.O priveam fascinat ca pe o prințesă coborâtă din basme. Cu rochia ei albă și părul negru părea mai palidă și mai slabă decât era sau poate doar mie mi se părea așa, învăluită mereu în șalul alb ce rare ori îi aluneca de pe umeri. Un fel de Albă ca Zăpada numai că buzele ei nu aveau culoarea cireșelor de mai. Nu stătea niciodată mult, oricât de frumoasă era vremea, îți lăsa impresia că aerul de afară era prea mult pentru ea și că dacă ar mai fi rămas s-ar fi dezintegrat.Îmi așezasem masa la fereastră și mă trezeam pierdut printre cărțile și caietele mele că-i așteptam ieșirea. Mă intriga și mă fascina în egală măsură. O ființă eterică, de o frumusețe rară, despre care nu știam nimic... Fără nume, fără vârstă, venită parcă de nicăieri. Cu cât o priveam mai mult cu atât aveam impresia că din clipă în clipă șalul va cădea și din spatele ei se vor desfășura spre cer aripile albe ale unui înger. Un înger rătăcit pe pământ.Mă simțeam prins într-o poveste ca și cum două lumi se contopeau în mod miraculos în casa cu pereții mov. Ajunsesem să visez cu ochii deschiși... În momentele astea nu știam niciodată cum trece timpul sau dacă sunt în zilele anului trecut sau ale celui prezent... Soarele își schimbă poziția și o raza îi atinse obrazul palid. Zâmbi abia schițat cu ochii pe jumătate închiși și capul aplecat puțin ca și cum și-ar odihni fața în palma lui Dumnezeu.Aș fi vrut să pot imortaliza această imagine. Avea ceva în ea răscolitor, ireal, copleșitor...Dar ca de fiecare dată se ridică și intră în casă alunecând ca o umbră.Seara s-a lăsat repede peste cartierul mărginaș și m-am retras în cameră. Liniștea cuprindea totul iar noaptea îmbrățișa în amorțirea ei tot ce mișcase în cursul zilei. Am aprins veioza și am început să citesc lăsându-mă captivat de personajele din carte. Luna apăruse în colțul ferestrei de după acoperișul casei cu pereții mov. Se prelingea în cameră ca o mireasă dansând pe covorul simplu de iută. O buhă sfâșie liniștea nopții cu țipătul ei strident și un fior de gheață îmi trecu prin suflet. Am stins veioza și m-am culcat. Dimineața devreme urma să plec la bunici.Când m-am întors peste câteva zile totul era schimbat. Casa cu pereții mov părea rece, muzica aceea care o învăluia mereu se stinsese, chiar și florile se scuturaseră. Era ceva straniu... Am rămas așteptând ore în șir la fereastră, până liniștea serii a cuprins din nou cartierul mărginaș. Luna apăruse dar și ea părea că ocolește casa de peste drum unde noaptea își aruncase umbrele, și unde nici o luminiță nu mai juca în ferestre, ca și cum sufletul îi murise.A doua zi cineva agățase în gard o plăcuță pe care scria cu creta „Casă de vânzare"...
Citeste mai mult…
La mulți ani fericiți și multă sănătate tuturor purtătorilor numelor sfinte!!La mulți ani omului deosebit care a făcut posibilă întâlnirea noastră în acest mediu virtual și ne-a dat șansa de a ne promova lucrările prin intermediul a două reviste, doamna Lenuș Lungu!!
Citeste mai mult…
Stimați membrii ai site-ului Cronopedia, vă anunț și aici că am publicat on line revista Cronos și am trimis-o spre a fi tipărită.M-am gândit că poate sunteți interesați să vedeți dacă numele dumneavoastră se află printre coautori și poate vă doriți să aveți acest număr în biblioteca dumneavoastră!Cei interesați sunt rugați să ne contacteze!
Citeste mai mult…
„TAIFAS LITERAR”de Profesor Victor RusuMembru usrRevista de scrieri și opinii literare, „Taifas Literar”, apare la Constanța (director fondator – Lenuș Lungu), dar actualul ei redactor-șef este poeta severineană Gabriela-Mimi Boroianu, care, în mod ușor deductibil, a convins o seamă de condeieri din frumosul oraș de pe malul Dunării, precum Costel Avrămescu, să se alăture grupării de colaboratori ai revistei constănțene. A colaborat cu o frecvență susținută și regretatul prozator, critic literar, eseist și publicist mehedințean Constantin Stana.Recentul număr al revistei se remarcă, înainte de toate, prin calitatea prozei semnate de Liviu Dan, Mihaela Moșneanu, Adrian Istrate și Ioniță Gabriela. O mențiune aparte merită grupajul de proze scurtisime de factură poematică (dacă nu ar include acest grupaj, secvența ,,Despre prietenie”, cu valoare de succint eseu, am fi folosit, în loc de ,,proze”, sintagma ,,poeme în proză”) aparținând doamnei Lenuș Lungu, spirit cultivat și sensibil, care își caligrafiază cu finețe, expresivitate și reală știință și artă a sugestiei lirice, autenticile, profundele sale trăiri.La un nivel onorabil/ acceptabil, dar fără strălucire, se situează grupajele de poezii, cu unele excepții, printre care și cele câteva „Efemeride”, semnate de Gabriela-Mimi Boroianu.Se citesc, în schimb, cu viu interes, eseurile și studiile interesante, notabile, semnate de Florin T. Roman. Puiu Răducanu și, mai ales, Adrian Grauenfels, autorul studiului ,,De ce scriem ebraica fără vocale – o scurtă istorie a scrisului și ce va urma”, de o impresionantă densitate de informații și construit inteligent în jurul unei armături ideatice originale, solid, ingenios articulate.Critica literară propriu-zisă, ,,critica de întâmpinare”, care ancorează, în cea mai mare măsură, orice revistă, în realitățile contextului literar actual, este reprezentată, din păcate, doar de cronica pertinentă și la obiect, semnată de Virginia Paraschiv, o voce critică, demnă a fi urmărită și auzită în continuare.
Citeste mai mult…
Nostalgiile cuvintelor (32)de Gabriela Mimi Boroianu11.05.2017jumătate zijumătate noaptela mijloc primăvaraîntre ochiul care râdeși cel care plângeîntodeauna stă cuvântulam trecut șanțulsă prind răsăritulerai deja acolonumărând aniijumătate tujumătate eutimpul nu se împarte la doinici iubireaviermele invidieimușcase mărul cunoașteriicineva agățase o pânză neagrăîn gardsemn că Dumnezeu adormisenimeni nu părea că ascultăvântul trecea prin ulucile albitespre suflete pustiiaprinsesem foculdoi greierii îmi cântau în urechejumatate ierijumătate azinu există cale de mijloctu cu arătatorul întinsacuzatorniciodată n-ai știut ce vreiîn colțul celălalt al camereiuitarea își torcea firuljumătate luminăjumătate întunericnu scormoni jarulte vor arde buzelede dorul sărutuluiîn colțul gurii încă sângerălocul unde a murit surâsuljumătate caldjumătate frigîmbrățișări de suflet peste timpun ghiveci sprijinea pervazulzgâindu-se pe geamrândunicile se întorc mereuca amintirilenumai tinerețea nu se întoarce niciodată
Citeste mai mult…
Fără tine...de Gabriela Mimi Boroianu03.05.2017Fără tine-mi este toamnăȘi îmi plouă mai mereuÎntr-un piept cuprins de teamăȘi lipsit de Dumnezeu!Fără tine ceața picăPeste genele plecateCând de viață-mi este fricăMoartea pare-așa departe...Și mă bat vântoase bruneBrumărindu-mi pleteleInima fără de struneȘi-a pierdut cântările....Trec ca stolul de cocoriPeste cer tristă maramăLacrimă plânsă de noriSufletul mi se destramă...
Citeste mai mult…
Starea de iubirede Gabriela Mimi Boroianu19.03.2017Eram un zbor ce atrăgea luminaDoi fluturi albi îndrăgostiți de viațăDoar pentru noi se-nmiresma verbinaȘi cerul deștepta o dimineață.Eram un dans al notelor pe struneDesfășurări nostalgice de gânduriRăstălmăcirea șoaptele din runeRostogolite-n pietrele din prunduriÎnlănțuirea brațelor păduriiÎn sacrificiul colii de hârtieȘi dezlegarea tainelor făpturiiÎn mâinile ce piatra o învieEram un porumbel cu aripi douăCe cauta lumina-n zori de ziSculptând în carnea cerului sub rouăDin două inimi tandre poeziiȘi ne iubeam din A până la Z-etDin punctul zero pâna-n infinitNoi doi în sufletul unui poetA cărui mână-n vers ne-a împlinitEram un dor ce freamăta-n fiorDorință ce-n florește-un trandafirDezlănțuirea tandră-a unui nor,Licoarea ce-nobilă-un potirNesățios, amorul unor undeȘoaptele vii în susur de izvorEram orice, oricând, eram oriundeEram lumina ce iubea un zbor...
Citeste mai mult…
Pentru cei interesați de antologia "Metamorfozele naturii" volumul dedicat iernii - sunteți rugați să trimită cât mai curând materialele!!După cum știți apariția volumului depinde mult de cât de repede se întrunește numărul minim de participanți și de cât de repede se adună materialele!Condițiile sunt aceleași 80lei, 5volume, 10+1 pagini de autor.Vă așteptăm!
Citeste mai mult…
Avanpremieră editorialăde Victor RusuO inspirată schimbare de registru expresivLa puțin timp după apariția remarcabilului volum de versuri de inspirație erotică „Jurnalul unei muze” cunoscuta poetă severineană Gabriela Mimi Boroianu a pregătit deja pentru tipar o nouă selecție substanțială de poeme, căreia intenționează să-i dea titlul, după părerea noastră adecvat conținutului, „Efemeride”.Apariția acestui nou volum de versuri va marca, în mod indubitabil, un moment de referință în activitatea de creație a înzestratei poete, pentru că, înainte de toate, se abordează un registru tematic și ideatic surprinzător de inedit pentru lirica autoarei și, totodată, se apelează la virtuțiile expresive ale unei alte formule poetice, total diferită de pronunțata și constant valorificata, până acum, formulă proprii poeziei clasice de dragoste.Discursul liric abandonează rigorile prozodiei clasice și optează pentru posibilitățile de expresie ale versului alb/ liber, sensibil contaminat de extetica „minimalistă” sau „autenticistă” a poeziei noastre postmoderniste. Fapt trădat atât de predilecția subliniată pentru universul citadin din care decupează secvențe cenușii, anoste de decor dezolant, asficsiant, precum tratarea frecventă a unei problematici de factură existențială: „Ploaia biciuie/ cenușiul blocurilor/ cu o furie nebună/ imitație timidă/ a lacrimilor/ ce se adună/ în spatele zidurilor// Sufletele obosite oftează/ în umbra ferestrelor.” („Efemeride 10”). Sau: „Își poartă dezamăgirile ecoul/ pe străzile zumzăitoare/ale orașului/ numărându-mi clipele/ în cadența pașilor/ ce bat asfaltul/ răni imaginare în/ cenușiul blocurilor/ ce se scurge/ peste existența/ unui azi îmbâcsit/ de noxe.” („Efemeride 3”). După cum se poate ușor constata se practică o poezie de notație și admosferă, această din urmă fiind de natură a-i da eului poetic acută și puternic stresantă/ traumatizantă senzație a unei continue, exasperante monitorizări a existenței noastre: „Camere de supraveghere/ ochi hipnotici/ ce ne veghează/ existența/ din orice colț/ quantificând/ fiecare gest făcut/ fiecare vorbă spusă.../ avanpremieră/ a judecății de apoi.” („Efemeride 4”).În mod straniu, uneori grafica unor asemenea crochiuri urbanistice amintește de stampele citadine proprii poeziei simboliste și de întreg imaginarul sugestiv al acestora, ca în „Efemeride 5”, de pildă, poem cu discrete, persuasive ecouri din lirica bacoviană: „Plouă cu tristețe/ peste orașul îmbătrânit,/ mor arborii/ pe marginea străzii/ în orașul/ cu oameni triști/ umbre/ ce se aventurează în cotidian,/ curge șiroaie/ peste asfaltul negru/ de supărare/ la un colț de stradă/ un bișnițar zgribulit/ încearcă/ să-și vândă marfa…”.Aproprierea, deocamdată timidă, de poezia postmodernistă este evidențiată mai ales de epicizarea consistentă a discursului liric, situat, cu rezultate notabile, în registru de expresie parabolic, alegoric, simbolic. Într-o asemenea manieră (în accepția de formulă poetică) izbutește, de exemplu între altele, o remarcabilă poezie cu valoare de ars poetica, purtând titlul „Efemeride 1”: „Au spart cuvântul/ să-i smulgă înțelesul.../ Frumusețea lui/ zăcea sfărâmată/ sub tălpile bicancilor/ risipită în mii de cioburi.../ Le-au îngropat sub asfalt/ așteptând să-ncolțească./ Treceau mașinile/ ca niște mâini/ ce luau pulsul străzii (frumoase, expresive versuri!!n.n.) așteptând ca gestația drumului/ să-și împlinească sorocul/ și să sloboadă/ din pântec poezia”.Extrem de important mi se pare că Gabriela Mimi Boroianu dovedește în acest nou volum de versuri al său că este surprinzător de inițiată în tainele sugestiei lirice, precum în acest notabil poem pe tema implacabilei curgeri a timpului: „Oftează pietrele/ scurgerea cenușie/ a timpului/ scrijelindu-și povestea/ în umbrele zidurilor.../ O pasăre fără odihnă/ sfâșie cu țipătul/ liniștea subțire/ a nopții.// Fântâna trecutului/ își sterge lacrimile/ de tristețea cetății”.În mod cert, volumul „Efemeride” de Gabriela Mimi Boroianu îi confirmă convingator evoluția ascendentă, susținută de o mistuitoare pasiune și de eforturi de creație intense, exemplare.
Citeste mai mult…
Iarna din cuvântde Gabriela Mimi Boroianu03.03.2017Ce iarnă stranie cade-n cuvânt,De-un timp ninge cu versuri peste noi,Se-aud povești în vaietul de vântE primăvară-n lumea de apoi!Un frig se lasă-n filele de carte,Tăcerile cuvintele-au învins.De-un timp încoace îngerii au parteDe glasul poeziei din cuprins...Ce-și plânge coala tristă neputințaCă încă-o pană-n zori a amorțit...Își poartă poezia neființaSpre cerul blând, azi, de poeți spuzit!Și nu-i nici un descântec să desfacăTăcerea din poveștile nescrise,Ideea de cuvinte se dezbracăIar Muzele, de Moarte, sunt învinse...
Citeste mai mult…
Iubito!de Gabriela Mimi Boroianu26.01.2017Iubito, e noapte și-i recepamântul... și-i greu peste mineIar timpul în ciudă nu trece,Nu aleargă, nu curge, nu vine...Nici lumină nu am c-a rămasÎncuiată-n cuvântul șoptit;Citește-mă tu ca pe-o rugă,Să mă mint că mai sunt, n-am murit!Iubito, mi-e noapte și gândulMă leagă de tine, senin,După tine-mi pun răsăritul...Zâmbește-mi, iubito, puțin!Visează! Visează că-n viseMai am o poveste să-ți spun,De iubiri... ce devin nepermise,Și din tot ce mai sunt să m-adun.Mă caut prin mine de parcăAș umbla-ntr-o lume străină,Amintește-mi iubito și-ncearcă,Să m-aduci înapoi în lumină...M-a lovit peste viață-o eratăȘi mi-e noapte și frig și-i pustiuDin mine m-a șters dintr-odatăȘi nu știu oare-s mort ori nu-s viu?
Citeste mai mult…
Să aveţi un an binecuvântat! Să plângeţi numai de bucurie, să râdeţi de orice necaz" să vă fie inima izvor de iubire şi ochii ghid spre lumină! Să vă fie viaţa ca un răsărit de soare, să aveţi sănătate, bucurii, prosperitate, reuşite iar muza să vă fie mereu aproape!La mulţi ani!Cu aleasă preţuire Mimi Boroianu
Citeste mai mult…
MărturisireN-am aripi zborul să-ți adun sub ele,Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești:Iubire, spirit liber, flori și steleȘi tot o dată carte cu povești!N-am brațele destul de lungi s-ajungă,Să-nlănțuie pe poante dansul tău,O roată ce învârte sentimente, încă,În crezul sfânt lăsat de Dumnezeu.Nici pasul nu mi-e, știi tu, prea ușorPrivesc la tine și mă-mpotmolesc,Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor,Și după tine-ncerc să-l potrivesc.Și mă hrănesc cu visul de iubireNăscut din zborul genelor pe-obraz,Mă-mbată cu ambrozie-o privireCe mă înlănțuie cu doruri și necaz.Abdic de bună voie, ne-ntrebat,Unui surâs ivit pe colțul gurii,Nebunul ce se-aruncă dezbrăcatDe minte, acolo unde-adastă nurii!Mă vor ucide poate aruncândCu pietre de smarald dumnezeiesc,Din ochii tăi ce mă privesc râzândȘi voi muri strigând că te iubesc!de Gabriela Mimi Boroianu15.11.2016
Citeste mai mult…
Din respirarea taAm încercat să mă dezic de tineSă mă desghioc de starea de iubireSăpat te am cu litere aldineÎn licărul de viață din privire.M-am descărnat de orice mângâiereȘi oasele durerii i le-am datDar lutul tot atingerea-ți o cerePe osul meu cu tine blestemat.Am vrut să șterg și urmele sperândCă drumul ăsta n-o să mă mai cheme.Sunt tălpile o rană ce plângândCu fiecare pas numele-ți geme!Îmi ești așa precum lipsa de aerPrecum bătaia sângelui în vineÎn pieptul meu îmi ticaie un vaierȘi clocote o oala cu suspine...Degeaba fug, iubirea ta o vreau!Să dau un sens trăirilor deșarte;Din respirarea ta lumină-mi iauDe tine eu-l meu nu se desparte!de Gabriela Mimi Boroianu18.11.2016
Citeste mai mult…
Efemeride (49)Am în minte o mie de camerecu o mie de ușifără mănuși.În spatele lorvociferează gândurilepregătindu-se de ieșire.Câinele nesiguranței latră stridenttăindu-le avântul.Amutind cuvântul.Au trecut pe modul invizibil iar eu m-am trezitîntr-un vid de memorie...Dar vidul meu e inundat cu luminăși umbrele alunecăspre mineca niște aduceri aminteȘi nu mai știu cine suntși ce caut aicipe acest drum al pașilor pierduți.Îmi focalizez atențiape obiectele din jurstrigându-mi numelece stă ascuns ca un pisoi speriat după tăceri.La urechea stângă în bat vânturile schimbării.Cu semnul întrebării.La urechea dreaptă renunțările tac și așteaptă.Mie nu-mi place singurătateași totuși ea locuiește cu mineîn mineînsingurată, cântată, din tăceri adunată.Încep să-mi recunosc urmele după culori.Cele negre sunt proaspeteși mai adânciCele gri sunt aproape ștersesub patina timpuluiUmbra trecutului se ridică peste lumina prezentuluiși atunci mă iau de mână și tacÎmi moi unchiile în ochi și-mi scriu necrologul pe coala distanței ce s-a așezat între noiAm în minte o mie de camerecu o mie de ușifără mănușiiar în spatelele lorgândurile mele te judecă.de Gabriela Mimi Boroianu06.11.2016
Citeste mai mult…
Efemeride (4)Camere de supraveghereochi hipnopticice ne vegheazăexistențadin orice colțquantificândfiecare gest făcutfiecare vorbă spusă...avanpremierăa judecății de apoi.de Gabriela Mimi Boroianu20.06.2016
Citeste mai mult…
-->