Vis

VisAdormită de-nserarea ce câmpiile înveleșteÎntr-o umbră lunecândă ce descântece șoptește,Ca un înger care plânge, ca un demon ce poftește,Mă ridică din visare și c-un dor m-ademeneşte.Nu e vară, nu e toamnă sunt doar florile visării,Picăturile de rouă sunt doar semnele mirării.Nu-i chemare, nu-i dorință, e o lungă așteptare,E doar sunetul iubirii, un ecou din depărtare...Și mă poartă printre umbre unde gândul tău mă cheamă,Ca o clipa de-mplinire fără frică, fără teamă.Ca surâsul unei zile când un soare o sărută,Ca un dor fără măsură într-o inimă tăcută.Numai timpul e dușmanul ce visările îmi curmăȘi din dulcea-nchipuire nu-mi lăsă nimic în urmă.Iar când zorii la fereastră nopții umbra-n pumn i-o strânge,Sub o geană de mătase lacrima în rouă plânge...de Gabriela Mimi Boroianu07.08.2015
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean pădurea adormită (cybersonet CDXCVIII)
Acum 42 minute
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean pădurea adormită (cybersonet CDXCVIII)
1 oră în urmă
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->