O dorinţă numită
„Prietenii literare Drobeta Turnu Severin- Baia Mare”
Se spune că atunci când îţi doreşti ceva foarte, foarte mult, cu tot sufletul, întreg universul lucrează pentru împlinirea acestei dorinţe. Am avut o dorinţă, o dorinţă care a prins rădăcini în sufletul meu odată cu propunerea domnului Romeo Ioan Roşiianu de a veni împreună cu prietenii şi colaboratorii dânsului de la gruparea eCreator, la Severin, pentru a pune „un picior de pod” cum îi place dânsului să spună, la construirea unei frumoase şi fructuase „Prietenii literare”, care să se materializeze într-un număr al revistei eCreator pe care de altfel o şi conduce. Glasul meu firav nu a avut răsunet în lumea literară severineană lovindu-se de zidul rece al „lipsei fondurilor”. M-am întristat dar am continuat să sper că se va găsi totuşi cineva care să vadă dincolo de bani şi să înţeleagă importanţa acestor întâlniri între oamenii care iubesc şi împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru cuvântul scris.
Şi iată că, universul mi-a ascultat ruga şi a trimis un mesager să pună aripi dorinţei mele. Acest mesager, acest om cu suflet mare care a făcut ca visul meu să devină realitate, a fost doamna Gabriela Valentina Dobrotă care înţelegând importanţa acestui demers a sponsorizat apariţia numărului 5 al revistei eCReator intitulat „Prietenii literare Drobeta Turnu Severin – Baia Mare” şi astfel pilonul acestui pod ce va uni sudul literar al tării de nordul ei a fost pus în data de 21 martie 2016 odată cu deschiderea către publicul larg a „Cetăţii Severinului”. De atunci în decurs de o lună de zile scriitorii severineni şi băimăreni au pus umăr lângă umăr şi au bătut cuvânt lângă cuvânt construind acest pod „literar” care s-a arătat în toată splendoarea lui în data de 22 aprilie şi nu oricum, ci printr-o întâlnire de excepţie, la zi de mare sărbătoare în frumoasa Cetate a Severinului, chiar cu ocazia sărbătoririi zilelor oraşului.
La întâlnire au participat scriitori veniţi din toate colţurile ţării să serbeze alături de noi şi de scriitorii sosiţi din Baia Mare, lansarea acestui număr al revistei şi totodată martori la sudarea acestei prietenii între iubitorii cuvântului din nordul şi sudul ţării.
În întâmpinarea acestui demers scriitorii severineni au venit cu un dar de suflet, o lansare „în oglindă” a revistei Terra Grifonis ediţie nouă, care a găzduit între paginile ei şi cuvintele prietenilor scriitori din Baia Mare.
În deschidere, domnul Viorel Mirea amfitrionul acestui eveniment şi totodată directorul revistei Terra Grifonis, a luat cuvântul salutând invitaţii vorbindu-ne despre programul acestei întâlniri şi totodată ne-a anunţat un spectacol surpriză organizat în cinstea prietenilor noştri băimăreni.
După această scurtă introducere domnul Viorel Mirea a dat cuvântul domnului Dan Şalapa care ne-a vorbit despre bucuria de a se afla în mijlocul nostru împreună cu prietenii domniei sale veniţi în oraş cu ocazia desfășurării editiei a IX-a, a unui alt complex de manifestări „Drumul cărții” inițiat de editura Ştef; ediție preluată și integrată Zilelor Severinului 2016, prezentându-ne totodată programul şi invitaţii dânsului: de la Târgoviște - editura Singur reprezentată prin domnul Ştefan Doru Dăncuş directorul editurii și Gabriela Țiplea director economic, de la editura Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea- domnul Puiu Raducan directorul editurii și scriitor, deasemenea editura Icon din București prin prezenţa profesoarei Maria Tutunaru și a lui Ionuţ Bunea şi bineînţeles Editura Stef, editura organizatoare, prin prezenţa domnului Dragan. Domnul Dan Şalapa a încheiat cu o invitaţie pentru a doua zi la Casa Tineretului unde vor avea loc câteva lansări de carte.
În continuare domnul Viorel Mirea a dat Cuvântul domnului Tudor Răţoi directorul de la arhivele naționale de la Mehedinți care ne-a vorbit despre expoziția care se afla în fața pavilionului din cadru Cetății și despre materialul din revista Terra Grifonis, cel legat de stadionul Anghelescu. Acesta şi-a arătat bucuria că „Terra Grifonis reapare într-o serie nouă în acest oraș care, trebuie să recunoaștem, nu are foarte multe publicații culturale. Ea vine și oferă publicului interesat lucruri care pot să devină obiecte de lectură, subiecte interesante și tot ceea ce face deliciul lecturii în general. Eu am încercat în paginile pe care le-am scris să continui o inițiativă mai veche și anume aceea de a pune în evidență unele obiective care de-a lungul timpului au intrat în uitare.”
Intrând în evenimentul propriu-zis domnul Viorel Mirea a dat cuvântul domnului Ioan Romeo Roşiianu:
- Vreau să vă mulțumesc în primul rând pentru prietenie chiar dacă pare un non sens într-o lume literară plină de vanități și orgolii să vorbești despre prietenie. Cred că Dumnezeu a gândit lumea aceasta să încăpem toți, dat fiind faptul că ne vedem la o lună și-un pic aici deja cu zâmbetul pe buze ca o dovadă imortalizată a trecerii noastre prin lume, este dovada că se poate! Am să vorbesc mai mult despre revistă în partea a doua a gândurilor mele acum vreau să vă spun că dacă altădată în perioada de la reversoare încoace era un titlu de mândrie să fii un mecena, să faci acte de mecenat, de la marchiz până la rege aveau la curte și se mândreau cu asta, că sprijineau artele, aveau poeții, dramaturgi, aveau totul îi ajutau, îi sprijineau numai ca să creeze! În zilele noastre este invers... mai mari zilei, întorc spatele artelor de orice fel, nu-i doare gura să spună că sprijină dar... nu fac nimic. Autoritățile abia așteaptă să moară un artist că să-i dea după aceea o denumire de școală, de stradă, ca să-si coafeze ei memoria. Eu împărtășesc o altă idee eu cred că artiștii trebuie prețuiți astăzi în timpul vieții lor. Ei trebuie ajutați astăzi ca să poată crea mai mult și mai bine. (…) Nimeni nu este profet în țara lui, asta o știți foarte bine, nimeni nu poate fi profet aici în Severin nici noi nu putem să fim profeți acolo și atunci ne-am propus prin acest proiect prietenii literare să aducem vocea scriitorilor din Maramureș aici la dumneavoastră acasă pentru nivelul de cultură dar și să ducem vocea dumneavoastră acolo. Acest demers mi l-am propus demult timp încă de anul trecut de când am vorbit prima dată cu Gabriela Mimi Boroianu. Chiar dacă nu s-a putut atunci l-am păstrat viu cât se poate de viu și datorită lui Gabriela Dobrotă care din nefericire nu se află alături de noi azi, aici, la mandatat pe domnul Eugen Golea care va vorbi în locul ei, după cum spuneam datorită lui Gabi l-am făcut mult mai repede. Ea este persoana care a creat, care a facilitat această punte și astfel a dovedit, și vreau să subliniez acest aspect, că este un om de o sensibilitate aparte și un om cu un caracter uriaș. De ce? Sunt foarte puţini oameni, oamenii buni, care nu uită locul de unde au plecat. Gabi Dobrotă nu uită că a trăit vremuri bune în Baia Mare și vă asigur că a fost un om, un meneger de performanță acolo, s-a și confesat la întrunirea trecută, mă bucur că peste ani am rămas prieteni, la fel de buni prieteni, și în momentul în care i-am propus și i-am aruncat această mănușă a înțeles.(...) este de dorit să strângem rândurile pentru că acest concept aparent ilogic de prietenii literare într-o lume a hienelor prinde rădăcini. Și dacă acum vorbim despre eCreator Prietenii Literare și despre Terra Grifonis primul număr dintr-o editie nouă, înseamnă că ce am însămânțat acum o lună și jumătate deja a încolțit! Și să știți că am venit cu drag și am revenit cu un grup de scriitori și mai mare acum este Vasile Muste, Nicu Scheianu, Mirela Orban, Mihai Ganea, Virginia Paraschiv suntem mai mulți și toate chestiunile astea nu ar fi fost posibile dacă Gabi nu ar fi înțeles. Eu nu aș fi putut suporta singur realizarea acestui proiect, pe care mi l-am dorit și Gabi Boroianu știe încă de anul trecut din septembrie-octombrie când am vorbit inițial cu ea, n-aş fi putut și de data asta îi mulțumesc lui Dumnezeu că am regăsit-o pe Gabi Dobrotă în Drobeta Turnu Severin, iar regăsirea mea cu ea după ani buni arată cam așa. (arată volumul) De aici în colo se vor găsi oameni care vor putea face mai mult, mai bine, dar această lucrare este de referință, este o punte între porțile nordului și porțile sudului. Mulțumesc mult de tot! Dau cuvântul domnului Eugen Golea.
Domnul Eugen Golea ne-a explicat de ce doamna Gabriela Drobotă nu a putut fi alături de noi punând totodată accentul pe faptul că acest demers al dânsei nu are nici o legătură cu viitoarele alegeri la care participă. Eu îi mulțumesc lui Romeo, vă mulțumesc tuturor că îmi dați ocazia să fiu aici alături de dumneavoastră, dealtfel am fost și acum o lună de zile dar am stat în sală acolo și nici acum nu stăteam aici dacă Gabriela, cum a spus și Romeo, nu era la Iacobeni unde se confruntă cu o problemă la mina unde lucrează. Aș vrea să vă spun, că acest proiect nu are nici o legătură cu campania electorală. Ne-a urat succes sperând că poate în „proiectele culturii mehedințene, urmând exemplul proiectului acesta se vor face "Prietenii literare Severin - Caransebeș" sau „Oradea-Severin” sau cu un alt oraș. Au urmat apoi pe rând la invitaţia domnului Romeo Roşiianu la cuvânt toţi oaspeţii noştri sosiţi din diferite colţuri ale ţării doar pentru a fi alături de noi la acest eveniment.
Primul care a luat cuvântul a fost domnul Vasile Muşte care ne-a asigurat de prietenia dânsului, de bucuria de a cunoaşte Severinul prin intermediul acestui volum aşa cum nu a reuşit să-l cunoască până acum. Ne-a vorbit de „importanţa acest concept aproape dispărut în țara aceasta. De mai bine de o sută de ani de când nu am mai văzut o mare prietenie în literatura română iar conceptul prieteniei este atât de important între oameni şi cu atât mai important este între scriitori” de faptul că acest volum pune în valoare cultura existentă la acest moment şi scriitorii care o fac, că „este cu siguranță document și dacă pune în lumină câțiva poeți din Severin, câțiva poeți din Maramureș cu siguranță este un mare lucru mare adică ea și-a îndeplinit scopul dar e foarte bine să fie toți cei care scriu căci nu vârfurile fac literatura ci mediocrii. Vi s-ar părea paradoxal lucrul acesta dar așa este! Nu geniile fac literatura, ci cei de un anumit nivel, ei duc literatura mai departe, nu geniile. Geniile doar o propulsează fac doar o explozie și atâta tot. Nichita Stănescu spune „Nu-i potlogărie să fii mare, poet e important să fii, poet e cel mai greu să fii”.
A urmat domnul Nicolae Scheianu
„- Ceea ce am finalizat azi este o carte frumoasă, un lucru care sper că vă face plăcere și vă reprezintă în mare parte, nu știu dacă în totalitate, dar cel puțin în forma pe care am gândit-o noi și este aicea de față. Știu că de la ea se pot gândi și alte variante și alte forme de colaborare și comunicare între noi. Dar important este că este o modalitate prin care putem fi împreună și putem fi nu numai prieteni ci și apropiați în gândurile noastre și în ideile noastre.”
Cuvântul a revenit domnului Romeo care ne-a vorbit de cele două linii care definesc revista eCreator: „unul este acest concept de „prietenii literare” pentru că vreau să fac din Baia Mare o altă capitală a României, să arăt că orice oraș poate devenii o capitală a culturii şi pentru că rămânând orfan de mic, cred cu tărie în valoarea prieteniei. Vreau să vă spun că prietenia există iar faptul că ne vedem după o lună și un pic aici este o dovadă cât se poate de vie. Faptul că ni s-a răspuns de domnul Viorel Mirea și de gruparea de aici aproape la fel de frumos cu un număr al revistei Terra Grifonis alocat substanțial scriitorilor din Maramureș este o dovadă că putem funcționa. A doua linie pe care o avem în live eCreator este de dezvoltare a centrelor, o altfel de punere în valoare a unor zone din Maramureș. Și-am scos spre exemplu - primul număr al acestei linii- eCreatori Nordului cu principalii scriitori din zona nordului, am scos un alt număr în jurul cenaclului de la Satu Lung, o ediție specială de unde a plecat și Ioan Groşan și mulți alții, mai sunt aici câteva exemplare dintr-un număr de 500 și ceva pagini dedicat festivalului de poezie de la Sighetul Marmației. Am să merg mai departe cu colegii mei veniți de la Baia Mare. Mirela Orban este o dovadă că nu ne limităm doar la Baia Mare. eCreator-ul nu mai este o revistă doar de Baia Mare are doar redacția în Baia Mare. Este un concept pentru toată lumea. Ani Popescu a venit de la Caransebeș special să vă cunoască, cum a venit și Mirela Orban din Bistrița la fel cum a venit și Nicu Scheianu. Vă garantez că suntntem prieteni. Dau cuvântul Mirelei Orban.
În loc de discurs în spiritul sărbătorilor Pascale care se apropie, doamna Mirela a citit un poem care i-a fost publicat în revista Terra Grifonis.
A urmat doamna Virginia Paraschiv un cunoscut şi apreciat critic literar care ne-a vorbit despre ce înseamna să fii scriitor la ora actuală, despre condiţia lui în societatea românească şi despre schimbările care se cer, despre ce înseamnă critica literară şi cum ar trebui făcută. A încheiat cu o recomandare „Fiecare om cultivat, fiecare om instruit fiecare om cu știință de carte poate să fie comentator, poate să facă notă de cultură unui prieten literar dar nu pe temeiul găștilor! Ci pe temeiul criteriilor de valoare. Și aici vin și spun și închei DA prieteniilor literare cu un amendament cu un criteriu de valoare fermă a scriituri. Atât. Mulțumesc!”
„Eu am o vorbă: după Virginia Paraschiv nu-i bine să vorbești și asta am spus la toți confrați”, afirmă domnul Mihai Ganea în deschiderea discursului său în care ne-a vorbit despre dumnealui ca scriitor despre ce a trebuit să înfrunte în regimul comunist , despre anii de detenţie, despre debutul întârziat cât şi despre domnul Florin Paraschiv – „ este după Mihai Ganea, de la nivelul Cioran, Eugen Ionescu și eu salt puțin să dau de Florin Paraschiv - a fost copil de comisar de politie, de profesie vânător de comuniști, el însuși a recunoscut înainte de moarte: Am stat 6 ani la nivelul minus trei în pușcărie și 10 în Bărăgan dar nu-mi pare rău că și eu i-am vânat și le-am plătit cu anticipație datoriile!”,despre cele două cărţi apărute la editura dumnealor şi anume : „Eminescu, Maiorescu imperceptibila junime” şi „Viața cotidiană în imperiul roșu”. Ne-a vorbit despre aprecierea pe care o are vizavi de domnul Ioan Romeo Roţiianu şi acest proiect al dumnealui spunând „Când a venit Romeo Roşiianu la mine cu această idee fantastică, și vă spun acum că eu întotdeauna l-am comparat cu un erou care m-a fascinat încă din copilărie și nu l-am uitat nici până astazi - Danco a lui Maxim Gorchi, acel individ de buna intenție care își scoate inima din piept și o ridică precum o făclie deasupra capului să scoată oamenii la lumină din pădurile acelea întunecoase și tenebroase - acesta este Roşiianu”, după care l-a felicitat asigurându-l totodată de susţinerea dumnealui şi a doamnei Virginia Paraschiv.
Doamna Ana Cristina Popescu, redactor al revistei eCreator sosită de la Caransebeş special pentru a fi alături de noi a vorbit puţin dar elocvent: „Ca dânsul poate au mai fost mulţi. Şi toţi, dragă prietine, când te gandeşti bine, au fost nişte apostoli, care au îndurat sărăcie şi batjocura, care au trecut printr-un vifor de nemulţămiri şi vorbe rele, şi care totuşi au izbutit sa-şi îndeplineasca, cu bine, menirea…“ Mihail Sadoveanu, „Domnul Trandafir“
Scriitorul și jurnalistul Ioan Romeo Roșiianu animat de dragostea pentru literatură a chemat scriitori români de pretutindeni să picteze prin slove cununa de aur a eternității.
Activitatea sa de apostolat literar s-a dovedit rodnică, dovadă revistele realizate în urma prieteniilor literare cu scriitorii din diferite centre culturale ale țării.
Consider că literatura română contemporană are nevoie de oameni precum Ioan Romeo Roșiianu, oameni care se sacrifică pe ei pentru a aduna mărgăritarele nepieritoare ale neamului.”
Domnul Doru Dăncuş a spus:
„- Eu îl felicit pe Ioan Romeo Roşiianu pentru că se înconjoară de oameni de calibru - Scheianu, Muste, Mihai Ganea, Virginia Paraschiv, nume foarte cunoscute și apreciate în Maramureș acuma dumneavoastră care nu aveți un contact direct cu Maramureșul, poate că la fel ca peste tot sunt mulți veleitari. Eu chiar mă bucur că fac acest drum din nord până la Dunăre niște oameni de calibru, maramureșeni, și că Severinul are astfel parte de un contact adevărat între cultura nordică și ei cu cea de aici așa cum au avut sau vor mai avea parte și alte orașe. Vă mulțumesc!”
A urmat la cuvînt domnul Puiu Răducan care ne-a vorbit de bucuria reveniri la Drobeta Turnu Severin, despre legăturile dumnealui cu acest frumos oraş pe care îl numeşte de altfel „oraşul vieţii mele”, după care la felicitat pe domnul Romeo pentru proiectul iniţiat de asemenea pe autorii care au semnat în acest volum în jurul căruia ne-a adunat lansând totodată o provocare „În întâlnirile pe care le-am avut și am prieteni pe care îi reîntâlnesc aici, vorbeam despre un pod Baia Mare-Severin acum aș vorbi de două laturi ale unui triunghi și ridic mingea la fileu să zic așa sportiv sau dau o pasă celor din Maramureș să întregim acest triunghi cu Râmnicu Vâlcea orașul domniei mele cum îi spunea Mircea cel Bătrân. Sunt sigur de reușita asta uitându-mă la dumneavoastră.”
Mulțumindu-i domnului Puiu, Romeo Roşianu a spus „de noi depinde. Pentru orice picior de pod îți trebuie pe malul celălalt ceva. Avem la Râmnicu Vâlcea pe Puiu și de aici încolo depinde de noi să vină gruparea lor la noi să mergem noi acolo.
Vă aștept și pe voi inevitabil în Baia Mare, am păstrat o parte din tiraj acolo rămâne să inserez și împreună cu Gabi vă aștept un grup de scriirori în Baia Mare, să vedeți că nu este doar o poveste despre Maramureșul ăla gazdă bună. Baia Mare să știți că este recunoscută peste tot în lume pornind paradoxal de la celebra școală băimăreană de pictură. Vreau să vă spun că Baia Mare a reușit să strălucească cu această școală de pictură nu pentru că în momentul ăla avea pictori fantastici, nu! A fost o gazdă bună pentru pictorii veniți din toate cotloanele Europei. Ca să lămurim Baia Mare avea în momentul ăla 3-4 pictori dar venind cei mulți au rămas și în felul acesta s-a auzit de școala băimăreană de pictură. Deci Baia Mare a intrat în lumea înaltă a artei, a literaturii a culturii din postura de "găzdoaie" cum se zice în Maramureș de gazdă bună.”
Cum însă timpul îşi urmează curgerea lui fără să ţină cont de dorinţa noastră de a mai povesti şi fiindcă mai erau de spus şi de văzut atâtea domnul Viorel Mirea, amfitrionul acestei întâlniri memorabile ne-a invitat să urmărim spectacolul pregătit special pentru acest eveniment.
Închei aceste rânduri cu sentimentul că azi, aici literatura a deschis o nouă dimensiune şi mai ales cu speranţa că acest concept al prieteniilor literare va cuprinde curând toată ţara!
Gabriela Mimi Boroianu
-->