Un pas mai departe

[Gabriela Mimi Boroianu]

Un pas mai departe
(Fragment)

M-am ancorat în dragostea ta ca o corabie ce avea nevoie de un port în care să acosteze...pluteam în derivă într-o lume a nefericirilor căutând o speranță... iluzorie căutare. Ochii tăi purtau lumina răsăritului ca pe un dar oferit mie și i-am lăsat să-mi încălzească sufletul înghețat de teamă și deznădejde. Într-un moment când viitorul părea ceva incert, iar valurile vieții loveau cu furie în mine făcând din nefericire o furtună tu ai fost ochiul de liniște, iar iubirea noastră o minciună frumoasă... 
Am purtat-o în palme atentă să nu o pierd mi-am legat-o de brațe și de tălpi s-o am mereu aproape. Am învățat să pășesc în spatele tău privindu-ți urma pașilor refuzând să văd în jur mersul ne-ncetat al timpului. Veneai când puteai, plecai când vroiai ca un vânt pribeag ce rătăcea din când în când prin alte poieni, scuturând flori de dor pe ochii de rouă ce te-așteptau tăcuți...
Nu te-am avut niciodată cu adevărat erai doar întruparea unui vis ce poposea sub pleoapele mele. Am încercat să brodez speranțe pe marginea viselor dar se risepeau mereu în zori lăsându-mi gustul amar al deznădejdii. 
Speranțe... un cuvânt interzis mie și care totuși refuza să moară în sufletul meu căutând mereu o cale de a-și face loc în gândurile mele împingând renunțarea la marginea realități, născând în mine dorința de mai mult colorându-mi zilele... dar, sunt cuvinte care ucid bucurii și realități ce nu se pot schimba. Am strâns ochii refuzând să văd mulțumindu-mă cu puținul primit. M-am aruncat în iluzie ca însetatul ce-și bagă tot capul în izvor îmbolnăvindu-mă de tine, devenind dependentă de prezența ta și doare, doare atât de rău când nu ești ... Atât de rău că somnul refuză să mai vină iar cruda realitate mă ține trează până-n zori repetându-mi întruna ce vrei să faci cu restul vieții tale? Mi-e sufletul bolnav de tine. Te-ai lipit pe el ca o tumoare ce trebuie amputată ... Doar timpul poate face disecție pe suflet iar azi s-a așezat in fața mea cu bisturilu în mână! E vremea să merg mai departe...

de Gabriela Mimi Boroianu 

[Mihail Toma]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]