Ochii tăi
Pe mine însumi m-am pierdut
Negând această dependență,
De cerul (dulce penitență),
Din cupa ochilor băut.
Și beat de-atâta căutare
M-am regăsit într-un sărut,
Din briza genelor căzut,
Când ai trecut în carul mare.
Și m-am trezit că-s curcubeu
Când fluturii-nhămați la car,
Culori nechează și-n zadar,
În urma lor caut pe „eu”!
Căci străbătând Calea Lactee
Pe-al sufletului necuprins
Chiar dacă știu că m-ai învins
Tot beau din ochii tăi, Femeie!
Gravat în alb
După atâta iarnă zgribulită
Când ziua-n flori zâmbește-nfofolită
Las pașii înspre tine să mă poarte
Ca o Speranță ce-a născut din moarte.
Tu să m-aștepți ca noaptea răsăritul
Unde sărută-ntinderea zenitul
Cu aripile larg desfășurate
Ca o cădere simplă-n libertate.
Să-mi dai să beau din pumnul tău avânt
Să cresc în mine puiul de cuvânt
Să-l slobod peste zări în dimineață
Ca o trezire-a gândului la viață
Să mă iubești ca pescărușul marea
Să te ador ca ochii depărtarea
Să mă aștepți pe-o aripă de vânt
Ca o-nălțare pură prin cuvânt!
Să-ți fiu și eu din ce-s atât cât pot
Iubirilor un pui de Herodot
Să te păstrez cu nopți, cu tot cu zile,
Gravat în alb pe suflet roșii file.
Cenușa trandafirului
Te-ai rupt din mine ca un spin
din trupul trandafirului;
sub palmele destinului
îmi cad petale de suspin.
Un trup vândut blestemului
îmi sângerează cu venin
te-ai rupt din mine ca un spin
din trupul trandafirului...
Și mor, puțin câte puțin,
arzând sub focul dorului
Cenușă-a trandafirului...
Sfidând iubire și destin
te-ai rupt din mine ca un spin!
de Gabriela Mimi Boroianu
16.03.2015
Vis
Visam că cerul se comprimă
În irusul ce-ascunzi sub pleoapă
Când marea n-are nici o vină
Că oful meu, n-o să-l încapă.
Că somnul ți-a rănit privirea
Când te-a adus la mine-n vis
Și-n pieptul meu dumnezeirea
Raiului porțile-a deschis.
Și te strângeam cu veșnicia
Să te zidesc în pieptul meu
Când îngerii, ucenicia
Își începeau la Dumnezeu.
Dar blestemata depărtare
Rebelă timpul îl destramă
Și zorile cu gust sare
În visul meu râzând le-ndeamă.
Și spune-mi tu să nu blestem
Această soartă dușmănoasă?
Din vis în viața te tot chem
C-aici te-aș vrea să-mi fii rămasă...
Beat de tine
Să nu te miri de nu-mi auzi cuvântul,
Azi nu-ți vorbesc în vers, așa cum știi.
M-am înțeles într-un descânt cu vântul,
Să îți recite-n șoapte poezii!
Nici singură să nu te simți în ziuă
Și nici în noaptea care s-o iți
Prin dalbe flori de măr voi juca piuă
Cu fluturii ce-ncearcă-a le peți!
Știu ca-i să urci pe deal, în sus, spre stele
Și-ai să adormi privindu-le mirat
Am să cobor și-n visele-ți rebele
Am să dau iama, ca un crud un pirat!
Să te dezbrac de grijă și de teamă
Cu o speranță să te- alint duios...
Când "te iubesc" am să-ți șoptesc, să geamă
Un univers întreg, invidios!
Să ning din palme peste tine flori
În ceruri de privești să nu te miri
Ca-ntr-o oglindă chipul tău în zori
Arată ca un câmp cu trandafiri!
Din ochii tăi cu iz de nemurire,
Privirea ta senină mi-a zis "bea!"
Și rătăcesc nebun de fericire:
M-am îmbătat cu tine dulcea mea!
Declar solemn!
Iubirea ta miroase-a primăvară
A verde crud, a cer nepământesc
Și uite cum pentru întâia oară
Visările să zboare îndrăznesc!
Înnobilezi cu roșu cer de foc
Când îl atingi cu buze de rubin
Privirea ta ce scapără noroc
Săgeată-i ce mi-a-nfipt în piept un chin
Căci porți în ochii livada înflorită
Iar mie-mi zboară fluturi în stomac
Și umblu beat de-a florilor ispită
Îndrăgostit, nebun, insomniac...
Ţi-ai revărsat întreagă feerie
De flori, de cântec şi de zări senine
Şi-atins fatal de-această aporie
Declar solemn că-s dependent de tine!
de Gabriela Mimi Boroianu
18.03.2016
-->
Comentarii