Cânta-voi pe corzi de vioară
gânduri rebele și fără de legi,
rătăcite-n nuanțe de primăvară,
le asculți, dar nu poți să le înțelegi.
Sufletul cântă-n ritm nou și curat
simfonii cu dor de primăveri
atingeți-le-n tăcere pe cerul luminat
prinse-ntre viața de lut și omiteri.
Lăsați arcușul pe strune să cadă,
să facem din simplele tăceri
cea mai frumoasă și mirifică baladă
printre stele cu dor și mângâieri…
Când răsăritul-n suflet apare.

Comentarii
Răsăritul din strune
Cânta-voi pe-ale viorii vechi octave
Gânduri rebele, fără nicio lege,
Pe care mintea nu le poate-alege,
Rătăcitoare-n primăveri suave.
Lăsați arcușul strunele să-mbrace,
Din lutul vieții și din mari omiteri,
Să împletim pe ceruri noi trimiteri,
O simfonie pură, plină-n pace.
Tăcerile din noi, adânci și mute,
Să le schimbăm în falnice balade,
Când noaptea peste inimi blândă cade.
Și printre stele, pe cărări nevrute,
Să punem mângâieri și dor în floare,
Când răsăritul-n suflet iar apare.
🙏🤗😉✌️