Postările lui Liliana Enescu (36)

Filtrează după

Poezii cu și despre flori

1979319705?profile=original

Magnolii înflorit-au în april

Ca semne răsărite prin destine

Și rostul lor îl așteptam,tiptil

Să-l împlinească-n mine și în tine.

S-au înălțat furtuni,tăceri și ziduri

Dar pretutindeni căutat-am firul

De iarbă și de sens,precum păduri

Își cheamă iarna-acasă,blând zefirul.

Acum e nea prin urmele cărării

Și glas de gheață cântă-n loc de tril

Prin viscolul întins spre ochiul zării

Magnolii zac,uitate prin april...

Autor. ???(nu știu)

Citeste mai mult…

Poezii cu și despre flori (V)

1979311225?profile=original

 ALBĂSTRELE

Autor:VLadimir Sosiura

Traducerea : Maria Banuș

(Din volumul ”Poezia de dragoste a lumii)-1965

  

Sinilii, pe şesuri, ce de albăstrele!

Şi privirea dragei - tot o albăstrea

Râu-n zări desface sinilii cordele,

trec peste răzoare, eu şi draga mea.

 

Anii se vor duce, vor zbura ca norii,

oameni vor culege flori, ca şi acu.

Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii

albăstrele, poate, fi-vom eu şi tu.

 

Un flăcău va duce fata pe cărare,

despre fericire păsări vor zvoni,

cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,

ochii dragei sale va asemui.

 

 

 

Citeste mai mult…

E toamna...

1979310294?profile=original

 

 

E toamna dantelă de frunze țesute

Covor diafan ,călcat cu sfială,

Mi-aduce aminte da toamne trecute,

De unde și vara ieșea cu fereală.

 

Tristeți,nostalgii,înserare și-alean

A toamnei amăruie mireasmă

Și sentimentul uneori că în van

E tot ce se-ntâmplă,că tot e-o fantasmă...

 

Zici toamnă și parcă ai zice tristețe

De tot ce a fost și-a plecat într-o clipă

Cu vise,speranțe și o tinerețe

Furată de timpului crudă aripă.

 

Autor : Delia Stăniloiu

 

.

 

Citeste mai mult…

De toamnă...

1979308994?profile=RESIZE_480x480

 

                          LIED

                                    (Al.O.Teodoreanu)

                   Toamna a căzut,

                   Peste parcul mut.

                   Tainicule dor,

                   In zadar te alint.

                   Trandafirii mor.

                   Visurile mint.

 

                   Toamna trece acum.

                   Invelită in fum.

                   Unde-i de argint

                   Glasul ei sonor?

                   Trandafirii mor.

                   Visurile mint.

 

                   Toamna mi te ia,

                   Vis stingher, cu ea.

                   Lacrimă de dor

                   Strop de mărgărint.

                   Trandafirii mor.

                   Visurile mint.

Citeste mai mult…

Si salcâmul moare

Si salcâmul moare

Autor :Sanda Nicucie

 

1979308484?profile=RESIZE_480x480

     Se lasă înserarea peste sat 
     Eu îmi privesc apusul din grădină
     Cu gândul sprijinit la rădăcina 
     salcâmului ce nu s-a scuturat.

     Absenţa ta, ce astăzi mă mai doare,
     Un greiere o cânta în surdină
     salcâmului ce tremură sub floare.
     Eu n-am greşit-nici tu n-ai nici-o vină.

     Cu gândul sprijinit la rădăcină
     privesc apusul care îmi trecu....
     Şi la începutul dintre da şi nu
     Mă contopesc salcâmului....tulpina.

     Vreau înapoi doar clipa ce-mi trecu....
     tăcerea ta şi astăzi mă mai doare !
     Eu sunt aici- absent eşti numai tu !
     Iar până mâine .....şi salcâmul moare  

 

Citeste mai mult…

Sânzienele - 24 iunie -

Sânziana este o plantă ce înfloreşte în fiecare an la 24 Iunie, adică la sărbătoarea naşterii Sf Ioan Botezătorul.
1979308636?profile=originalLegenda spune ca Sânziana a fost o fată sărmană, rămasa orfană si de care nimeni nu avea grijă. Oamenii răi de prin preajma ei o alungau de colo-colo, nelăsându-i, bietei fete, nici macar liniștea.
Ea insă se ruga fierbinte lui Dumnezeu sa aibă milă și de ea și să ducă o viață mai bună. Păsările si animalele pădurii o indrăgeau și veneau in fiecare zi in prejma ei, unele dintre ele aducându-i chiar si câte ceva de mâncare: vrăbiutele ii aduceau firimituri de pâine, iar păsările mai mari câte un fruct ce-l purtau cu grijă in cioc.
Dar, nu după mult timp, Sânziana se imbolnăvi și zăcea sărmana pe un pat făcut din crengi și iarbă.
Tocmai pe atunci se intâmplă că trecu pe drumul acela, de la marginea codrului, chiar Sfânta Vineri, ce umbla pe pământ imbracată ca o femeie simplă, pentru a-i răsplăti pe oamenii cu inima bună și a-i pedepsi aspru pe cei răi.
Văzând ce viață grea duce biata fată și negăsindu-i nici o vină, Sfânta Vineri se milostivi de ea și o prefăcu într-o floare gingasă și firava, dupa cum era și trupul ei tânăr, o floare galben-aurie, după cum îi erau și cositele bălaie.
Și fiindcă a fost binecuvantată chiar de Sfânta Vineri, florile Sânzienei apără de rău. Fiecare floricică a Sânzienei are patru petale mici, așezate în formă de cruce și de aceea are putere împotriva relelor.

Iar oamenii, îndrăgind mult aceste flori minunate, au și astăzi obiceiul ca de 24 Iunie să împletească coronițe de sânziene, pe care le așeaza apoi la icoanele din biserici , la portile caselorsau le aruncă pe acoperișul casei... 

 

Sursa:mesaj primit prin e-mail.

Citeste mai mult…

Au inflorit lăcrămioarele

1979306778?profile=RESIZE_320x320

Lăcrămioara sau mărgăritarul (in franceză ””muguet” ) este sărbătorită in Franța odată cu ziua de 1 mai.Este considerată un ””porte -bonheur”,un talisman aducător de fericire.De 1 mai toată lumea cumpără lăcramioare și trimite felicitări cu urări de fericire.

1979306856?profile=original  Veronica Micle  are o poezie:”Povestea lăcrămioarelor”

  Floricelele mult smerite
  Pe sub tufe tăinuite,
  S-au ascuns de ochii lumii
  Si de cursele minciunii.

  Ele-n linistea lor mare
  Au privit din depărtare
  Rele-n lume câte sunt,
  Chinuri câte-s pe pământ.

  Si când ceasul de-nflorire
  Le sosi, fără de stire
  O durere le-a cuprins
  Si din sânul lor aprins,

  Sir de lacrimi, lăcrămioare,
  A curs lin, răcoritoare
  Iar din lacrimi pâna-n zori
  S-au făcut gingase flori.

Citeste mai mult…

”...și liliacul e-nflorit ;”

1979306707?profile=RESIZE_480x480 Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
 Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
 Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
 Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
 Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
 Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
 Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
 Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
 Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.

      Al.Macedonski: ”Noapte de mai ”- fragment

Citeste mai mult…

Poezii cu si despre flori (IV)

1979306417?profile=RESIZE_320x320       Ce-i roza?
  Ce-i roza? Doar o adunare
  De spini, de frunze şi o floare?
  Întâi, când am ales-o-n zori
  Din rondul plin de alte flori,
  m-am întrebat, ce-i trandafirul?
  Unde povestea-ncepe firul?
.............
  Iar el mi-a spus: ca o mandala
  mi-am arătat întâi petala!
  Simbol pentru perfecţiune,
  Aşa ieşit-am din genune,
  Din apele primordiale,
  Am răsărit cu cinci petale!
  Sunt cupa vieţii, a iubirii,
  A inimii şi-a nemuririi.
  Am fost născut să fiu potir
  Al mult iubitului Martir
  Şi simbol rozacrucian
  Şi altul mistic, feciorian.
  Din rosul sânge m-am transpus
  Venind la voi de la Iisus.
  Ca simbol al peceţii Sale
  Pus pe destinele astrale. 
  El, semn al revenirii Sale
  M-a presărat pe-a lumii cale.
..............
  Numele roză mi s-a dat
  Din roua-ros ce-a fost odat`.
  Culoarea mea trandafirie
  Din sânge sfânt a fost să fie.
  Căci m-am născut din albul pur,
  Frunze şi spini având contur.
  Şi te anunţ că sunt dual,
  Înţep, dar sunt şi senzual.
  Ca semn al dragostei curate
  Şi sentimente ce-s furate,
  Din calde inimi de codane.
  Dar pot să stau şi la icoane! 
  Mă vezi la ceasul înserării 
  Ca simbol pur regenerării.
.............
  Asta mi-a spus minunea albă
  Şi eu l-am prins apoi în salbă
  Iubitei, plin de gând curat,
  Azi, trandafirul ce-am furat.

          Poezie de Ovidiu Oană

Citeste mai mult…
-->