E toamna dantelă de frunze țesute
Covor diafan ,călcat cu sfială,
Mi-aduce aminte da toamne trecute,
De unde și vara ieșea cu fereală.
Tristeți,nostalgii,înserare și-alean
A toamnei amăruie mireasmă
Și sentimentul uneori că în van
E tot ce se-ntâmplă,că tot e-o fantasmă...
Zici toamnă și parcă ai zice tristețe
De tot ce a fost și-a plecat într-o clipă
Cu vise,speranțe și o tinerețe
Furată de timpului crudă aripă.
Autor : Delia Stăniloiu
.
Comentarii