****

ce dacă plouă este bine

plouă cu picături de sânge din mine

privești și spui că o să treacă

această mare întindere de apă

nu ești marinar

nu ești vânător

nu ești risipitor de clipe de zbor

ești doar purtător de inimă ce cuprinde un dor

în pădure urs

pe cer pasăre

în lac pește

domnul pe toți ne ferește

de iubire sfâșiere a nopții durere

                           ****

 amintirea  curge vie pe coala albă de hârtie

se strâng pescărușii pe lac

iar eu fac un salt și înot

până la mal mai sunt multe întrebări de pus

și multe răspunsuri de dat

                                 ****

vei întreba

ce caut eu în noaptea asta

stâlp fiind la răscruce de drumuri

luminând din greșeală

piața în care toată lumea se înșeală

ne amintim și călcăm cu picioarele goale pe cuie

la suprafață arde tămâie

la interior se aude un zbucium

sună un bucium

vei întreba

de ce vibrez la lumina lunii

de ce cred în cuvântul cu tainic mister

de ce urc

de ce cobor în haine de gală

de ce sper

vei întreba

                        ****

oare de ce și când o să trec 

spre zarea cu cumpănă albastră

din dragoste de cântec

sau din grijă de floare de in ce ne îmbracă

acum sau poate curând

n-o să mai simt dogoarea veri ce trece

se stinge o stea și noaptea e neagră și rece

toți au aflat

numai eu nu știu că m-am dus

spre tărâmul ce arde mocnit la apus

până și floarea se usucă dar dă rod

când citești acest rând

să te gândești la mine cum plâng în gând

                                                 **** 

ar trebui să fiu fur de cai

dar numai din acei cu fruntea înstelată

ce fug nocturn din inimă

ca să-ți ajungă viața toată

ar trebui să fiu fur de vulturi

dar numai din acei ce controlează abisurile

să simtă dacă vinu-i bun

și-și clocesc ouăle pe stânci încărcate de scrum

ar trebui să fiu fur de ore

dar numai din acelea pline de miez

ce atârnă greu în balanță 

când îți fug de sub tălpi clipele

și crezi că-s nesfârșite

ar trebui

     **** și  ****

și dacă vei zice aceasta e ultima zi

și vei culege teiul   

deasupra  norilor vei ști că soarele e unde trebuie  

și plouă cu cenușă peste noi

și lampioane urcă spre nevoi

și eu

și tu

vom fi cuvinte într-o zi

ce se rostesc închizând zăvorul

și dacă vei zice a mai trecut o zi

                                        ****

ș-avea cosițe din fire de nisip

toți ne uitam la ea cum curge

și parcă semăna cu timpul care trece

dar avea fețe diferite pentru fiecare faptă a zilei

ecouri se auzeau până și în noapte

sirene clopote nasc sunet lung

iar noi pășim pe acest pământ

de parcă n-am vedea cum se scurge

                            ****

mă grăbesc să trăiesc

această lună

acest an

creioane colorate și zile și clipe

le dosesc în acest carnaval

fără actori

fără doctori în spital

fără tine mă uit în calendar

și presez între coperțile cărții sămânța

să fie neuitare pentru civilizația de mâine

când vom ajunge la stele în timpul vieții

și ne vom uita mirați și surprinși în oglinzi

și nu ne vom mai recunoaște

mă grăbesc

                         ****

lăsați-mă să mor cu demnitate

acum când încă mai iubesc

această țară

libertate

e dorul la care eu nutresc

se alege orezul de grâu

visul de realitate

și pasărea se desprinde din spin

bumbacul se lasă purtat

și toți mâncăm din același aluat

pe acest tărâm de munți alintat

iubito răsare soarele la mare

și eu încă mai iubesc

această țară . . .

                    ****

și avea picioare lungi în dungi

să mă înfășor cu ele când sunt iernile grele

 să beau din apa sfântă la fiecare început de lume

și soarele să mă ardă

când dau la egrete mâncare   

regrete și triste povești

pești mulți cu uniformă și zale

sunt cel mai trist din cartier

și nu se vede asta pentru că încă mai mor 

                            ****

și totuși mai trăiesc

și totuși mai glumesc

cu barca plutesc

doar pești-i iubesc

sub mare cum cresc

ascunși la vedere

în zile efemere

de cruci mă lovesc

de tine mă feresc

căci tu ești dorință

de tot suferință

****

iubito marea ne așteptă

să inundăm apartamentul

în colț o caracatiță ciudată

gândește la o orgă desuetă

                    ****

stăteam de unul singur pierdut pentru mulțime

și respiram țigara ca un alcoolic sfânt

când tu ai trecut pe lângă mine

sunt rece mi-am zis

disperat am pătruns în cuvânt 

                             ****

e ora când stele-mi cad cloșcă peste noapte

luna adulmecă izvoarele de apă din pădure

și doar la munte sus mai cade câte un meteor

străpungând pătura de uitare a lumii

iubito cerșește ornicul o clipă în plus

lângă tine să stea cel ce-ți caută umbra

mirat sau pierdut în nisipuri fierbinți

adormit sau visând la întâmplări ireale

ferecat în destin

ferecat în cuvânt

ținând în mână busola inimii tale

așteptând timpul când stelele cad cloșcă peste noapte

ca să petreacă cu necunoscutul încă o oră  

                                            ****

doar pești astrali la mine la fereastră

mă luminează când adorm

și mă îmbată

doar pești astrali la mine în buzunar

saltă și înoată

doar pești astrali la mine în mână

se încălzesc și adorm

pe o aripă curată

doar tu iubito mă privești

și înțelegi lacrima curată

în care doar pești astrali înoată

s-a deschis o floare

noaptea nu are miros

și nici foc arzător de gâlceavă

aerul a încremenit

a zvon de ambuscadă

mă voi feri de tine

atâta timp cât nu-mi vorbești

și-mi spui minciuni răsuflate de otravă

dar gândul meu nocturn

va întârzia mereu pe chipul tău de acum

și ochii mei și ai tăi

se vor împreuna

ca două lasere ce se anihilează

                                                ****

cum știți cu toții mă gândeam la ea

și având cuțitul aproape de gâtlej

 demonul călător zâmbea  misterios

 răsfoiam un album gros

 cu felurite otrăvuri

pe tavă stăteau așezate doar să aleg ce-i mai gustos

biblioteca era plina de maci arzători

frigeau cuvintele caci era vară

iar eu mă ascundeam printre ele translucid și apos

plin de regrete și de îndoială

fumul țigării se ridica precum fumul din casele părăsite

pompierii pompau apă în aorte

coșarii stăteau pe margine și priveau vălvătaia

iar eu nu știam de e bine sau rău

 să tai florile sau să merg pe cărări încinse

cu picioarele goale vara sau iarna

iubito nu știe nimeni că mă gândesc la tine

inima bate ca o curtezană dansând pe mese-ndoliate

la o fereastră iubita arde scrisorile nescrise ideile-nchinate

se îngână luna secerătoare cu promisiunea unei zile apte

cine mai știe cine mai crede cine mai așteaptă

păsările să se întoarcă din țările calde

inima bate ca o mustrare printre sticle sparte

la o fereastră iubita cerne lumina unei zi pătate

aritmic toaca cântă nefiresc în miez de noapte

poate dorința poate căința poate voința

să îi aducă omul pierdut în vise ondulate

inima bate

 iubita mea e alchimistă

extrage cuvintele din pământ

și le unește într-un tot prozaic și aproape real

iubita mea vă spune…

există posibilitatea

conform datelor analizate

ca seva pământului să migreze

de unde vă doriți

până unde vreți…

iubita mea e atât de alchimistă

încât seva pământului

va exista

peste milioane de ani

exact cum spune ea

de un singur lucru se ferește iubita mea alchimistă

știți nu-i așa e piatra filosofală

au apărut semne în pietre

pe fiecare rocă e un adevărat mesaj

cei ce nu știu întreabă praful care se așterne

cât spațiu e între noi și cât necaz

nori sedativi se tot încurcă între stele

nu știe nimeni câte vieți pierdute în aburi de extaz

trec ciclu după ciclu

prin perdele euforice de haz

și iată-s tot mai mulți cei ce le descifrează

ghidușe urme scrijelite

prin topaz lumina de pătrunde virează

și înghite ziua pierdută și amintirea

unei goane nebune după strălucirea

ilogică imberbă și nepăsătoare

și zei și zee se afundă în rutina

citirii semnelor ce au apărut în pietre