****
și avea picioare lungi în dungi
să mă înfășor cu ele când sunt iernile grele
să beau din apa sfântă la fiecare început de lume
și soarele să mă ardă
când dau la egrete mâncare
regrete și triste povești
pești mulți cu uniformă și zale
sunt cel mai trist din cartier
și nu se vede asta pentru că încă mai mor
Comentarii
am trecut de faza în care trăiam poezie . . .
să scrii un comentariu scurt
nu-i un efort deosebit -
nu-i un roman de lungă proză
prietene iubit...
doresc să-ți simt căldura
să mă încânte-al tău coment -
doresc să simt că depărtarea
devine iute... doar present...
suntem prieteni... te respect
nu mă ating de viața ta -
tu ești un om cu mult talent
într-un cuvânt ești cineva...
motivul invocat de tine
îmi dă desigur de găndit -
soluții-s multe... o știm bine
de-a face omul fericit...
să folosești emoticoane
sau doar îmi place blogul tău -
inlatură orice șabloane
să știi Ștefane... dragul meu...
chiar și o foarte scurtă rimă
este un comentaru minunat -
iar rezultatul e doar unul:
vei fi Ștefane-aplaudat...
Have a nice day, my dear friend Mihai Ștefan Arsenie !
nu pot să scriu proză . . .
Ștefane !
ești o persoană cu atuuri
poet de clasă, ce-i special -
un singur lucru iți ”lipsește„
de-a fi commentator:
Cronopedian...
și avea picioare lungi în dungi
cu caracteristici de zebră pe ele
linii poetice ca s-ajungi
undeva mai departe de stele
un gest de înfășurare spațială
cu spirală de vis pentru zbor
când dai la egrete mâncare
din palmele metaforelor
soarele să te ardă
fără regrete și triste povești
când peștii zburdă și se scaldă
știind că poetul... tu ești...
Bravo Ștefane... Felicitări !