Plutind pe ape,
pe a lor valuri,
zăresc o scenă
și un spectator.
Un spectator privind în zare,
cum păsări se întrec în glas –
una mai sus, una mai jos,
lăsându-se purtate de al lor val.
Uimit, mă așez pe bancă
și le ascult a lor grăire,
încercând să înțeleg:
ce anume povestesc?
Ridicându-mă ușor,
le aplaud al lor cor.
Mă înclin în fața lor –
sunt un simplu spectator.
Un spectator ce capul și-l apleacă
în fața naturii largi.
Fie pe mare, fie pe uscat,
voi fi…
și voi rămâne
un spectator cu sufletul curat.
-->
Comentarii