****
ș-avea cosițe din fire de nisip
toți ne uitam la ea cum curge
și parcă semăna cu timpul care trece
dar avea fețe diferite pentru fiecare faptă a zilei
ecouri se auzeau până și în noapte
sirene clopote nasc sunet lung
iar noi pășim pe acest pământ
de parcă n-am vedea cum se scurge
Comentarii
Frumoase versuri !
Interesant...
și eu îți mulțumesc
pentru al tău răspuns -
e minunat
că nu mai stai ascuns...
MIHAI !
mulțumesc pentru trecere . . .
și-avea cosițe din fire de nisip
ce adunau în ele o lumea-ntreagă -
mistere unice de chip candid
lăsănd ca Universul să ne vadă...
fata curgea nevinovată
așa cum timpul curge neîncetat -
cu fețe multe ea era cuplată
aidoma Destinului neobservat...
E super poezia ta, Mihai...
felicitări, drag prieten !