Încet se oprește iar și furtuna, 

Fulgii de nea se agită întruna, 

Visez la iernile de odinioară, 

Când mă jucam ca prima oară. 

Acum am și tălpile puțin cărunte, 

Ele vor și timpul bine să îl înfrunte, 

Umbra serii se ascunde după case, 

Acoperită de valuri albe de mătase.

Multe amintiri in iarnă s-au ascuns

Și vântul la geamuri mi-a răspuns,

Copilăria revine și în suflet renaște 

O primesc cu drag, dar călătorește. 

Din iarnă in Iarnă mai îmbătrânesc, 

Nămeții albi din an în an tot cresc, 

A venit iarna să îmi aducă aminte, 

Printre nămeți să merg eu înainte.

Fulgii alergă printre ale mele gânduri 

Zboară peste tot spre alte albe drumuri, 

Strada mea in polei repede s-a îmbrăcat

Eu mai cred că si iarna  iar s - a supărat.

Nu îmi place vântul iernii care îngheață, 

Am toți fulgii de zăpadă iar și pe față,

Cineva la ușa casei mele tare mai bate, 

Iar am amintiri din zăpezile toate departe.

Gândurile ascunse  bine in ninsorile iernii, 

Uitate de timp și uitate de negura vremii , 

Iarna mea multe povești albe împarte, 

Dar frigul le-a gonit pe toate într-o carte. 

Privesc cerul întunecat in zare, 

Mă întorc cu pași mici acasă, 

De iarna rece nu mai îmi pasă, 

Încet se aprind multe felinare. 

Simt vântul cu a lui mare coasă,

Merg mai greu prin zăpada mare, 

Se aude un vuiet dintr-o depărtare, 

Mi-a înghețat nasul, fac o grimasă. 

Căldură casei îmi inundă și trupul,

Într-un colț arde mereu o lumânare, 

Privesc ceasul, cum trece și timpul. 

Fulgii aleargă spre altă altă alinare, 

Ascult Vivaldi și uit bine anotimpul, 

Somnul sub gene nu suferă o alinare 

In vechiul parc foarte înghețat, 

Zilele însorite acum au plecat, 

Vârtejurile de umbre călătoare,

Muzica vântului in depărtare. 

Ochii privesc curioși in ceață, 

Am iar un zâmbet larg pe față. 

In vechiul parc foarte înghețat, 

Se ascunde iar un gând supărat, 

Ajung acasă și sunt puțin obosită, 

Lângă mine și o vorbă colorată, 

Mă întorc iarna in același cald loc, 

Îmi place mult să citesc lângă foc. 

În vechiul parc foarte înghețat, 

Multe amintiri dragi am căutat, 

Cărțile lângă aburul dintr-un ceai 

Iarna glăsuiește cu același grai 

Liniștit este suspinul iernii acum 

Ascuns bine de al ceții gros fum. 

În vechiul parc foarte înghețat, 

Vântul rece pe obraz m-a sărutat, 

Adânc suspină iarna atât de rece, 

Umbrele ceții nu vor să mai plece, 

Tremură iarna in umbre mișcătoare, 

Se încarcă  și văzduhul de ninsoare. 

In vechiul parc foarte înghețat, 

Iarna mereu ceva a mai uitatat

Ninge frumos și ninge în tăcere, 

Multe cântece frumoase iarna are, 

In umbra nopții puțin mai obosită,. 

Deschid  iar carte de mine citită. 

Un vechiul parc foarte înghețat, 

Adesea câteodată am mai visat, 

Vine vântul tare acum tremurând, 

Il priveam pe geam încet cântând, 

Aroma ceaiului meu cald sorbeam, 

În cartea vechea mereu eu citeam. 

In vechiul parc foarte înghețat 

Gerul obrazul frumos l-a colorat, 

Cineva străbate tăcut iar drumul, 

La geam fuge foarte tare și vântul, 

Printre ramuri goale iarna geruiește, 

Un gând printre cărți se odihnește. 

Noaptea rece se lasă iar pe Pământ, 

Se aude bine și al apelor tainic ropot, 

Din vârf de mine văd ceva coborând 

Luceafărul învăluie pădurea toată, 

In noapte se mai aude și un clopot, 

Zăpada se așează bine peste Pământ 

Luceferii nopții luminează bine pădurea, 

Tremură rău pe cer toate stelele tăcute,

In miez de noapte măicuțele se roagă,

Pe Pământ coboară acum iubirea sfântă, 

Îngenunchez și liniștea bine mă cuprinde,

Se înalță rugăciunea sfântă de pomenire, 

Noaptea se așează liniștită peste Pământ. 

Lumina candelei stă in mănăstire de veghe, 

Îngenunchez și liniștea iar mă cuprinde, 

Încet cânt și eu câteodată lângă măicuțe, 

Ninge frumos dar iar timpul aici s-a oprit,

Liniște în suflet, lumina mă și înconjoară

Gerul e tare și a înghețat tare și pădurea, 

Iubirea coboară fericită aici pe Pământ 

Zboară și a iernii risipă de culoare, 

Este tristă privirea nucului bătrân,

Bradul verde este acum iar stăpân, 

Se încarcă sufleul cu un ger mare. 

In urma fulgilor multe mai rămân, 

Ziua rece se pregătește de culcare, 

Se ascunde soarele în fâșii în zare, 

Vântul înghețat este un mare jupân

Aleargă și iarna după tristele frunze,.

Ceaiul cald miresele dulci  le adună, 

Și pe masă stau ultimele mele roze. 

La geamul casei zăpada tare atârnă, 

Simt mireasma ceaiului iar pe buze, 

Stoluri triste de fulgi pe cer se adună 

Ninge Doamne printre brazii verzi frumos,

Numai Tu in viață mă ajuți să fiu sănătos, 

Alergă fulgii într-un dans atât de amețitor, 

De iernile copilărie frumoase îmi este dor 

Ninge Doamne în pădure cu fulgii de zăpadă,

Cine se roagă poate bogăția iernii o să vadă,

Și adu in suflete liniștea iernii și viață multă, 

Cine privește cerul  și cuvântul sfânt ascultă.

Ninge Doamne cu pace pe pământul înghețat,

De copil printre nămeții iernii mult am alergat,

Numai prin rugă fulgii de zăpadă aduc bogăție, 

Când merg pe sanie pe derdeluși îmi place mie. 

Ninge Doamne și bucură mult bunicii  și copii, 

Ei se roagă cu suflete curate și ne aduc bucurii, 

Zăpada e  bogăția mare a pământului primăvara, 

Mă rog Doamne să plouă iar pe pământ la vară. 

Ninge Doamne tot pământul cu zăpadă curată, 

Numai cine iubește cuvântul sfânt te și caută, 

Fulgii de zăpadă au acoperit și munții pană sus,

Din cabană privesc pârtia,nu mai am ceva de spus. 

Un felinar licărește într-o noapte de iarnă, 

Curtea a schimbat iar in grabă altă haină,

E plin cerul de stelele nopții rău înghețate 

Multe sunt la geamul meu foarte supărate. 

Eu stau liniștită în casă la căldură și citesc, 

Nu vreau cu fulgii de zăpadă să mă amăgesc, 

Au venit și au plecat spre alte ținuturi acum, 

Dar privesc pe geam și i-am întâlnit pe drum. 

Ninge peste gradina care așteaptă primăvara, 

S-a întors și Baba Dochia acum in toată țara, 

Nu-mi pasă, in casă este cald și pot să citesc, 

Și printre cărțile mele eu de mulți ani trăiesc. 

Felinarul luminează jocul fulgilor într-o curte 

Vântul vrea să alerge și pe străzi să ne caute, 

Privesc pe geam, trece pe stradă iar cineva, 

Se grăbește înfrigurat ca să ajungă undeva. 

Ninge cu bucuria copiilor cu Omul de zăpadă, 

Peste gradina mea acum, fulgii încep să cadă, 

Lângă foc , lângă cărți sunt atât de liniștită, 

Închid cartea, a fost mai demult bine citită. 

Cerul este frumos luminat de stele, 

Ninge și zăpada aruncă iar scântei, 

Mi-au înghețat tare iar și cuvintele,

Între foile caietului o floare de tei. 

Luminile sunt stinse acum pe stradă, 

Drumul este alb, fulgii frumos zboară, 

Și bradul este foarte singur in ogradă,

Ascult atentă cum cântă iar o vioară. 

Lângă sobă sufletul meu se încălzește, 

Ninge mai tare și este un ger cumplit 

Doar bradul bine  in grădină trăiește, 

Privesc și ninsoarea s-a mai potolit. 

Vântul bântuie supărat iar prin beznă, 

Și zăpada pe stradă rău o răscolește, 

In curte câinele Reno mai face o poznă, 

Zăpada pe stradă din noi iar pornește. 

Și viscolește foarte tare de câteva zile, 

Cerul seamănă foarte bine cu un covor, 

Am închis cu grijă mai mare toate ușile, 

Îmi place acest atât de frumos decor. 

Cerul zâmbește frumos albastru, rece 

Iarna împrăștie fluturi albi de zăpadă, 

Cineva alunecă mai are puțin să cadă, 

Ninge frumos și începe să se întunece. 

Iarna împrăștie fluturi albi de zăpadă 

O sanie gălăgioasă pe lângă mine trece,

Ninge frumos, începe să se întunece, 

Iarna construiește la geam o arcadă.

O sanie gălăgioasă pe lângă mine trece,

Este zăpadă și gheață multă pe stradă, 

Iarna construiește la geam o arcadă,

Vintul vesel pe strada noastră petrece. 

Este zăpadă și gheață multă pe stradă, 

Ninge tare dar începe rău să se alunece  

Vântul vesel pe strada nostră petrece, 

Temperatura începe repede să scadă. 

Ninge tare dar începe rău să se alunece, 

Focul in sobă începe frumos să mai ardă,

Temperatura începe repede să mai scadă,

Vântul mai departe vreau acum să plece. 

Focul in sobă începe frumos să mai ardă, 

In cuptor ceva foarte bun iar se  și coace,

Vântul mai departe vrea acum să și plece,

Pe geam începe nimic să nu se mai vadă. 

Câinele ciobanesc stă liniștit în curte, 

Vrea iar cântecul vântului să îl asculte, 

Ninge acum peste curte atât de frumos,

Este multă zăpadă adunată iar pe jos. 

Soarele iernii mai reci repede și apune,

Fulgul de zăpadă mai multe îmi spune, 

Simt în sufletul meu câteodată o tăcere,

Câinele ciobanesc vrea și o mângâiere.

Fulgii de zăpadă au început să zboare, 

Dispare din curte ultima rază de Soare, 

In suflet am întotdeauna multă pace, 

Numai ceasul mai vechi pe masă tace. 

Visele nopții sunt câteodată  adormite  

Legănate în viață de gândurile nerostite, 

Somnul alunecă încet printre pleoape, 

Câinele ciobanesc este acum aproape. 

Vântul la geamuri foarte tare iar cântă, 

Pe bolta cerului foarte senină și sfântă, 

Fulgii de zăpadă alergă într-o noapte, 

Printre a visurilor tăcute calde șoapte. 

Printre fulgii de zăpadă mereu privesc, 

In casă arde liniștit focul și este bine, 

Dar am întotdeauna copiii lângă mine 

In viața mea acum am ce îmi doresc. 

În fiecare zi fulgii cu mine și vorbesc,

Și nepoțica mea mereu liniștită vine,

Am pe masă mandarine dar și alune,

Mereu la iernile plecate mă gandesc.

Ninge frumos dar este acum foarte ger, 

Fulgii  dresează bine la geamurile mele,

Privesc liniștită un nor mai mic pe cer. 

Iarna citesc, scriu printre toate gândurile,

Soarele stă ascuns, nu mai este grănicer 

Încerc să așez corect pe caiet și cuvintele 

Privesc iar viscolul iernii foarte rece, 

Nu îmi pasă stau și citesc lângă sobă, 

Iarna are pe stradă mai multă treabă,

Prin sufletul meu alt timp acum trece 

Sună telefonul  nu se aude ce întreabă, 

Un om pe stradă începe rău să alunece, 

Acum muzica ce îmi place mult iar tace, 

La geamuri a iernii  mai gălăgioasă  tobă.

Iarna a lăsat iar multă zăpadă pe stradă,.

Simt pe chip iar și frigul iernii foarte tare,

Multă zăpadă peste grădină o să  cadă. 

Mai mulți fulgi vin repede din depărtare, 

Pe ramuri a iernii foarte înghețată salbă,

Nu se mai vede acum în curte pe cărare 

Aș vrea să fiu un fulg de zăpadă și să zbor, 

Printre frații mei reci in curte bine să cobor,

Ascult iar un cântec frumos despre iarnă,

Curtea mea are acum o înghețată haină. 

Se aștern pe pământ pașii mai reci ai iernii,

Îmi este dor de chiocei mici au primăverii,

Este mai frig dar iarna nu vrea să mai știe,

Și jocul fulgilor de zăpadă îmi plac mult mie. 

Vântul călătorește printre fulgii de zăpadă,. 

Nu mai aleargă acum nici copiii pe stradă, 

Iarna este mereu anotimpul sufletului meu,.

Să merg bine ptin zăpadă nu îmi este greu.

Norii au întunecat tare acum și pământul,

.Printre ei călătorește foarte agitat vântul,

Am în suflet întotdeauna multe amintiri,.

Păstrez in tolba vieții mai multe gânduri.

Mereu iarna gonește privirile mele toate, 

Unele aleagă dar altele sunt mai supărate 

Vântul iernii bate acum tare în al meu geam, 

Pe masă câteva nuci și multe rodii eu am 

Ploaia aleargă iar după un rece vânt, 

Aud  în văzduh  pe cineva tare bătând,

Dar ce văd în zare ceva zboară ușor, 

Pe cerul rece apare repede un norișor. 

Uite ramurile bradului sunt toate albe, 

La streșinile casei sunt multe salbe 

Parcă aud al trandafirului trist suspin, 

Îmi place acest tablou minunat, divin. 

Zăpadă acoperă pământul mai gingașă, 

Vântul bate mai tare, deschide și o ușă, 

Noaptea zăpada încarcă totul cu lumină, 

Acum curtea mea este de zăpadă plină. 

La un discret semn stelele apar iar pe cer, 

Deschis încet geamul și este atât de ger, 

Fulgii dansează gingaș, zboară mai ușor, 

Simt cum de frunzele toamne îmi este dor. 

E viscolul care mai tare bate tare la geam  

Am avut mare grijă, focul aprins să îl am, 

Armata fulgilor este mai veselă spre seară, 

Ascult liniștită un cântec vechi la chitară. 

Este cald in casă dar eu mai am  de citit  

Vântul rece se agită și tipă tare și răgușit, 

În sobă se joacă foarte frumos și focul, 

Eu am mare grijă de el și ii întrețin jocul. 

Bradul se înclină mai tare, este furtună, 

Peste bezna nopții iarna este stăpână, 

Răsună in minte cântecele sărbătorilor,. 

M-am trezit în zori în anotimpul ninsorilor. 

Pământul se acoperă cu iubirea zăpezii,. 

Este atât de frig iar la venirea amiezii, 

Ne spune iarna in fiecare an o poveste, 

In suflet bucuria copilului încă mai este. 

Strada s-a îmbrăcat acum cu haina albă, 

A furat de la streșina casei mele o salbă, 

Amintirile ascunse in bulgari de zăpadă, 

Fulgii mă cheamă afară, zăpada să cadă. 

Clepsidra iernii  reci acum mai rău obosit, 

Și fulgii de zăpadă peste toate au sosit,

Valurile se lovesc foarte tare de stâncă,

Numai vântul rece nu vrea să mai tacă. 

Clepsidra nu mai e  mângâiată de Soare, 

O barcă vine tristă acum din depărtare, 

In suflet am mereu și o oază de lumină, 

Când valurile foarte tare se și leagănă. 

Clepsidra iernii adună gândurile dar și vise, 

Pe cerul întunecat stelele nu sunt aprinse, 

In zori iarna umblă agitată și mai pribeagă, 

Vântul nu vrea niciodată să o și înțeleagă, 

Clepsidra acoperă cu zăpadă tot pământul, 

Fulgii de zăpadă zboară cum vrea vântul, 

Printre iernile mele înghețate dar și eterne, 

Se aude cum vântul la geamuri tare geme. 

Clepsidra iernii este acum foarte obosită, 

Adună mulți fulgi de zăpadă într-o traistă, 

Când ninge apare pe cer un întunecat nor, 

De iernile noastre frumoase îmi este dor. 

Ninge și dispar repede urmele, 

Și Luna se odihnește visătoare,

Cade pe Pământ multă ninsoare, 

E noapte, frig, dansează stelele. 

Stau lângă focul plin de culoare, 

Printre gene mi se ascund visele, 

Iarna sunt frumoase toate clipele, 

De ce fug iar stelele pe cer oare?

Strada pustie, e zăpadă pe cărare,

Lângă foc încerc, răsfoiesc o carte,

Gerul desenează pe geam o floare. 

Clipe argintii, clipe reci și mai tăcute, 

Ninge și nu se vede nimic iar în zare, 

Nopțile sunt lungi dar zilele scurte. 

Bradul este acoperit de o albă naframă 

Iarna pictează bine și un minunat decor,.

Este liniște, doar vântul este mai sonor, 

Caut pentru tabloul meu o mică ramă.

Încet printre fulgii de zăpadă mă strecor, 

Iarna cu glasul ei mai răgușit mă cheamă,

Ziua pleacă repede și lumina se destramă 

Prind în mână un fulg de zăpadă in zbor. 

Deschid acum palma, îl caut dar nu este,

Simt bine în sufletul meu un mai rece fior,

Tabloul frumos este rupt dintr-o poveste. 

Lângă bradul alb copiii cântă toți in cor, 

"Aho,! Aho!, ei ne dau o fromoasă veste,

De anii copilărie mi se face mai tare dor.  

Printre nori se deschide iar o poartă, 

Și regina nopții strălucește iar toată, 

Pe cer apar printre fulgi multe făclii,

Într-o noapte ninsă de fulgii argintii.

Afară este iarnă, seara o să mai vină, 

Strada este plină de mai multă lumină

Atunci când și Luceafărul nopții apare,. 

Ninge frumos dar afară este frig tare.

În sobă dansează o flacără pe jeratec, 

Trece iar pe stradă un vânt singuratic, 

Stau și citesc foarte liniștită lângă foc, 

Pe la geam un fulg de zăpadă face loc. 

Copii mulți se joacă frumos prin zăpadă, 

Vor câteodată fulgii de zăpadă să îi vadă,.

Afara este iarnă și zăpada este împrăștiată, 

Masa este cu multe portocale încărcată. 

Sunt mulți ani și poate alții vor mai trece 

In suflet căldură și afară este foarte rece, 

E o noapte de iarnă, scriu o altă poezie, 

Fulgii de zăpadă îmi plac foarte mult mie. 

Citesc frumoase cuvinte dintr-o poveste, 

Ninge frumos, afară altă iarnă rece este, 

Vântul tremură bine printre marile troiene,. 

Păstrez jeratecul și aprind focul devreme. 

Îmi lipesc nasul ca altă dată de geamul înghețat, 

Îmi place când ninge, mai am mute de colorat, 

Valuri albe de fulgi dau năvală, și mă zăpăcesc, 

Crengile sunt încărcate de zăpadă, rău trosnesc. 

Viscolește din ce în ce mai mult, vântul e turbat  

Il ascult ce-mi spune, se crede ca altul împărat, 

E iarnă, e ger, vânturile sunt acum zgomotoase, 

Drumurile blocate, zările albastre sunt frumoase. 

Pe lângă geam s-au strâns înghețate albe margele, 

Așa înghețate mai rău sunt nopțile și toate zilele, 

Sunt și zile foarte frumos de iarnă foarte colorate, 

Numai de frigul înghețat pot fi mereu  și alungate. 

Noaptea, ziua, ninsoarea e veselă, nu se oprește, 

Printre copacii înzăpeziți și peste noi viscolește, 

Sunt triști, înghețați, mai săraci part când sunt goi, 

Acoperiți de mii de fulgi de zăpadă, atât de moi. 

Vântul lovește tare, fulgii sunt singuri pe stradă, 

Alunecă bucuroși aduc un mare potop de zăpadă, 

E frig cumplit, stelele se ascund, nu vor să se arate, 

Stau la căldură, mai dau încă o pagina într-o carte. 

Pământul dezgolit acoperit de zăpadă, 

Fulgii dansează și peste noi or să cadă 

Cântecul vântului  rece îl aud foarte tare,

Valuri mari de zăpadă vin din depărtare.

Stau pe sofa și atentă pe geam privesc, 

Fulgii mari de zăpadă pe geam strălucesc

Vântului ii place printre copaci să alerge, 

Doar urma pașilor noștri repede o șterge. 

Flori multe de gheață la geamuri se adună, 

Lângă foc stăm liniștiți, bem ceai împreună,

Este cald, pe masă un fruct uscat, parfumat, 

Și somnul se strecoară sub gene pe însetat. 

În casa noastră este mereu bine, focul arde, 

Pe la geamuri înflorite multă zăpadă cade, 

Este ianuarie, o noapte senină dar și rece, 

Lemnele trosnesc in sobă, vântul toarce. 

Și lumânarea în candelă de mult s-a stins, 

Este cald focul scânteiază, iar s-a aprins, 

Pe la geamurile înflorite și fulgii  s-au trezit, 

Lângă foc mai am și mute rânduri de citit 

Aleile pustii și copacii dezgoliți au înghețat. 

Bradul nostru în curte este de stele luminat, 

Ascult iar mereu ce îmi spune vântul hoinar, 

Totul pare pictat, iarna îmi pregătește un dar.