E noapte şi parcă toate străzile pornesc din gândul meu. Doar ea vine sfioasă cu paşii drepţi să adulmece întunericul şi să spună ăsta o fi de soi bun. Hotărâtă să adâncească ce a fost lăsat înspre adâncire, îmi închipui că n-a încercat-o nimic niciun rău, nicio spaimă şi ea totuşi fuge cu cerul apăsându-i pe umeri şi parcă-n urma ei greutatea se ridică mai uşor ca aerul după cea mai călduroasă zi de august. În visul meu păsările-şi decupează zborul şi ochii încă mai poartă ploaia ca pe ceva sfânt sfânt şi îndepărtat.
-->
Comentarii
D.le Ion Munteanu, mulţumesc!
imagine selectată pentru ilustrare revista Chronos
Fata cu umbrela în carouri
de Zavalic Antonia-Luiza
E noapte şi parcă toate străzile pornesc
din gândul meu.
Doar ea vine sfioasă
cu paşii drepţi să adulmece întunericul
şi să spună
ăsta o fi de soi bun.
Hotărâtă
să adâncească ce a fost lăsat înspre adâncire,
îmi închipui că n-a încercat-o nimic
niciun rău, nicio spaimă
şi ea totuşi fuge
cu cerul apăsându-i pe umeri
şi parcă-n urma ei
greutatea se ridică mai uşor ca aerul după cea mai călduroasă zi de august.
În visul meu
păsările-şi decupează zborul şi ochii încă mai poartă ploaia
ca pe ceva sfânt
sfânt
şi îndepărtat.